O zi frumoasă vă doresc !

  Iată că revin după o pauză de aproape 8 luni, timp în care am mai participat la realizarea câtorva piscine. Acum, că se apropie perioada rece şi implicit, cea de vacanţă pentru constructorii de piscine, sper că o să am mai mult timp pentru continuarea blogului.

   Deci, să continuăm:

SISTEME DE RECIRCULARE-FILTRARE

   Sistemele de recirculare-filtrare pentru piscine, au rolul de a asigura curăţirea şi recircularea a apei pentru atingerea unei calităţi optime şi o durată de utilizare cât mai îndelungată.

   Pe lângă conducte, racorduri, robineţi şi valve, sistemele de recirculare-filtrare al apei se compun din următoarele elemente: filtre, pompe de recirculare şi valve de selecţie, (vane multiport). În acest sistem sunt intercalate şi diferitele componente care au roluri diferite, de la încălzire până la dozarea substanţelor chimice sau sterilizare.

   La proiectarea unei piscine trebuie avute în vedere mai multe aspecte tehnologice care concură la realizarea construcţiei, cum ar fi tehnologia apei şi a instalaţiilor hidraulice, tehnologia construcţiilor civile, asigurarea energiei electrice, arhitectură interioară şi exterioară etc.

   În aceste rânduri este tratată doar aspectul legat de tehnologia apei şi a instalaţiilor hidraulice aferente piscinelor. Proiectarea elementelor aparţinând celorlalte domenii amintite mai sus, se va realiza pe baza datelor furnizate de proiectantul instalaţiei hidraulice şi de recirculare-filtrare, cu respectarea standardelor şi prescripţiilor specifice fiecărui domeniu.

La proiectarea sistemului de recirculare-filtrare se porneşte de la gradul de încărcare a piscinei, ce rezultă din numărul de persoane care utilizează simultan piscina şi dimensiunile suprafeţei de apă. Coeficientul de încărcare al piscinei diferă în funcţie de destinaţie, de exemplu : bazine pentru înot, pentru scăldat, pentru copii etc.

    Determinarea numărului maxim de utilizatori se realizează cu formula:

                                   N = f  x  A

    Unde: N = numărul persoanelor care utilizează simultan piscina;

            A =   aria suprafeţei de apă (m²)

            f =    coeficient de încărcare al piscinei ( pers./m²)

    Valoarea coeficientului “f” pentru diferite tipuri de bazine:

-bazine pentru copii:  0,5

-bazine cu apă caldă (de relaxare):  0,4

-bazine didactice:  0,35

-ştranduri şi bazine de înot:  0,2

    Determinarea capacităţii de filtrare a instalaţiei constă în determinarea cantităţii de apă recirculată pe oră în condiţiile unui grad de utilizare maxim:

                      Q = N x q ,  unde:

Q  =  capacitatea de filtrare a sistemului (m³/h)

N = numărul persoanelor care utilizează simultan piscina (pers.)

q =  cantitatea prescrisă de apă filtrată aferentă unei persoane (m³/pers. x 4 )

    Cantitatea prescrisă de apă filtrată şi reintrodusă în piscină, pentru o persoană este de : 2 m³/ pers. x 4.

     Atât formulele de calcul, cât şi coeficienţii de încărcare pot să difere în funcţie de prevederile normativelor în vigoare în diferite ţări, însă rezultatul final al calculelor va diferi foarte puţin.

    Cu excepţia piscinelor private şi a celor care funcţionează în cadrul unor cluburi sau hoteluri şi unde numărul utilizatorilor este relativ redus, dimensionarea sistemelor de recirculare-filtrare se va realiza astfel încât, chiar şi în cazul unor suprasolicitări, să poată fi asigurată o calitate a apei corespunzătoare prescripţiilor. În cadrul ştrandurilor acest lucru este valabil mai ales pentru piscinele a căror solicitare previzibilă este ridicată, cum ar fi : bazinele de relaxare cu apă caldă, bazine cu hidromasaj, bazine cu valuri etc. Pentru acestea sistemul de recirculare-filtrare trebuie supradimensionat cu cel puţin 20%.

    Deoarece gradul de încărcare diferă de la caz la caz, este indicat, ca în cadrul ştrandurilor, fiecare bazin să aibă propriul ei sistem de recirculare-filtrare, inclusiv încălzire şi dispozitive pentru tratarea apei. Acest mod de funcţionare prezintă avantaje din mai multe puncte de vedere. Prin intermediul sistemelor independente se poate urmării mai corect gradul de încărcare al fiecărui bazin , reparaţiile şi întrţinerea se poate realiza mai uşor, fără să fie afectate celelalte bazine. Două sau mai multe piscine se pot racorda la aceeaşi instalaţie de recirculare-filtrare, dacă volumul lor total nu depăşeşte 150 m³, dacă sunt plasate în apropiere una de cealaltă, şi când temperatura apei din aceste bazine este aceeaşi.

    Spălătoarele de picioare, în cazul piscinelor din aer liber sau a ştrandurilor, trebuie prevăzute cu sistem de recirculare-filtrare.

FILTRE

Filtrul brut

    Filtrele brute sau coşurile de filtrare sunt de fapt nişte site cu rolul de reţinere a impurităţilor mai mari ( voluminoase), cum ar fi : frunze, fire textile sau de păr etc.

    Dimensionarea filtrelor brute trebuie astfel făcut, încât viteza de trecere a apei prin filtru să fie cuprins între 0,1 şi 0,3 m/s, iar orificiile sitei să fie cuprinse între 1-3 mm.

    Poziţionarea filtrelor brute în cadrul sistemului de filtrare trebuie să fie întotdeauna înaintea filtrului rapid şi a pompei de recirculare, deoarece depunerile ce se formează pe peretele sitei reduc foarte mult capacitatea de filtrare.

    Pompele de recirculare, în majoritatea cazurilor, sunt dotate cu coşuri de filtrare, care reţin impurităţile voluminoase, însă bucăţi textile sau plastice de dimensiuni mai mari pot bloca rotorul pompei.

    Filtrele brute, în funcţie de construcţie pot fi deschise sau închise. Filtrul brut deschis este de fapt o sită din plasă de sârmă de alamă, din material plastic injectat, sau din tablă prforată din inox. Plasarea acestei site poate fi făcută:

-          în orificiul de scurgere a jgheabului de golire

-          în căminul dintre piscină şi bazinul de compensare

-          în dreptul racordului de intrare a apei în bazinul de compensare

    Filtrele brute închise sunt de fapt nişte recipienţi închişi prevăzuţi cu site de genul celor descrise anterior. Din punct de vedere constructiv aceste filtre pot fi prevăzute cu flanşe sau piuliţe olandeze, racordabile la conducte, sau monobloc, formând corp comun cu pompa de recirculare.

    În funcţie de locul de amplasare, filtrele brute pot fi montate între piscină şi bazinul de egalizare sau după aceasta, în cazul în care ele formează corp comun cu pompa.

Filtre gravitaţionale

    Filtrele gravitaţionale sunt filtre deschise, având de obicei o formă dreptunghiulară. Corpul filtrului gravitaţional este un bazin construit din tablă de oţel carbon sau oţel inoxidabil, din materiale plastice sau din beton armat. Introducerea apei în filtru se realizează printr-un jgheab de deversare, apa este evacuată prin intermediul pompei de recirculare, trecând prin stratul filtrant şi prin conductele de drenaj plasate la baza recipientului. 

     

Filtre sub presiune

    Corpul filtrelor sub presiune este un recipient de formă cilindrică sau sferică, realizată din diferite materiale, cum ar fi: oţelul carbon, oţelul inoxidabil sau materialul plastic ( răşini sintetice armate cu fibră de sticlă ). Materialul din care se confecţionează corpul filtrelor se alege luând în considerare aspecte technice, economice şi estetice.

    Ca şi poziţie de lucru, aceste filtre pot fi verticale sau orizontale. În funcţie de modul de evacuare a apei filtrate, filtrele sub presiune pot fi cu placă filtrantă sau cu drenaj. Funcţionarea filtrului sub presiune este identică cu cea a filtrului gravitaţional, cu deosebirea că, atât în regim de exploatare- la intrarea apei-, cât şi la spălarea filtrului, presiunea de intrare a apei este mult superioară presiunii atmosferice.

    Avantajele filtrelor sub presiune sunt: uşurinţa relativă de automatizare a procesului de filtrare, absenţa presiunilor negative în filtru, posibilitatea de a funcţiona cu pierderi mari de sarcină înainte de spălare ( atât timp cât calitatea filtrantului este corespunzătoare), şi nu în ultimul rând faptul că aceste tipuri de filtre necesită o singură treaptă de pompare.

    Filtrele sub presiune pot fi folosite şi pentru filtrarea apelor de suprafaţă, fără tratare prealabilă, adică coagulare şi decantare. În acest caz coagulanţi şi adjuvanţi pot fi adăugaţi la intrarea apei în filtru, care va funcţiona şi ca decantor, şi ca bazin de compensare.

    Sistemul de drenaj, are pe de o parte rolul de a susţine stratul filtrant şi de a permite curgerea apei filtrate fără antrenarea particulelor acestui strat, şi pe de altă parte rolul de a distribui în mod uniform aerul şi apa de spălare.

    Pentru filtrele rapide cu spălare cu aer şi apă, sistemele de drenaj se realizează prin planşee cu plăci cu crepine.

    După părerea marii majorităţi a specialiştilor în domeniul tratării apelor, SISTEMUL DE DRENAJ CU CREPINE reprezintă soluţia cea mai eficace, asigurând o uniformitate remarcabilă şi o reducere a consumului de apă şi aer de spălare. Tipurile de drenaje cu crepine utilizate în prezent în tehnica mondială a filtrării rapide, sunt foarte diferite, în primul rând din punctul de vedere al formei crepinei propriu zise.

    Forma şi dimensiunea crepinelor a rezultat din experienţa practică a numeroase staţii de filtrare, precum şi din caracteristicile proprii ale instalaţiilor, cum ar fi:

-caracteristicile materialului filtrant;

-înălţimea stratului filtrant;

-caracteristicile suspensiilor.

     Crepinele se înşurubează prin intermediul unor piuliţe speciale în plăcile suport, care pot fi din oţel sau beton armat şi care constituie şi sistemul de suport al stratului filtrant.

     Admisia apei şi a aerului se poate face prin tija crepinei, fanta cu lăţime de 1 mm executată pe această tijă, oferind condiţii pentru realizarea unui nivel de separaţie între cele două fluide.        Condiţia principală de realizare a uniformităţii distribuţiei în cazul drenajului cu crepine este ca partea superioară a fantei de pe tija tuturor crepinelor să fie la acelaşi nivel. Crepinele pot fi confecţionate din bronz, alamă, porţelan ebonită, sau mai recent, din diverse mase plastice: polietilenă, relon etc. În general pentru 1mp suprafaţă de filtrare sunt necesare aproximativ 50-70 crepine. Dimensionarea precisă a drenajului cu crepine se face ţinând seama de rezistenţa hidraulică corespunzătoare fiecărui tip de crepine.

     Crepina  este o piesă compusă din trei elemente principale:

-manşonul cu filet exterior, ce se înşurubează în plăcile suport;

-corpul crepinei, pe care se află fantele prin care se distribuie în stratul filtrant apa şi aerul de spălare, iar în timpul filtrării, apa filtrată;

-coada crepinei, un tub deschis la ambele capete, cu lungimea de 15-20 cm, cu o fantă laterală la partea inferioară şi cu filet exterior la partea superioară prin care se înşurubează în corpul crepinei.

     Coada crepinei are rolul de a crea sub plăcile de susţinere o pernă de aer, care egalizează presiunea sub întregul planşeu, şi asigură accesul aerului în toate crepinele, concomitent.               Aceasta se realizează prin reglarea la montaj a tuturor fantelor inferioare ale cozilor în acelaşi plan orizontal.

      Filtrele sub presiune cu spălare cu apă trebuie să utilizeze un material filtrant cu o granulaţie şi densitate corespunzătoare intensităţii de spălare.Materialul filtrant este alcătuit din straturi succesive cu o granulaţie crescătoare spre partea superioară.Apa filtrată este colectată printr-un colector ramificat din conducte perforate aşezate la baza stratului cu granulaţia cea mai mare. În general aceste tipuri de filtre sunt prevăzute cu un singur fel de material filtrant- NISIP sau ANTRACIT. Se pot utiliza de asemenea straturi multiple ca de exemplu nisip şi antracit cu granulaţie foarte mare, în funcţie de care se stabileşte viteza de filtrare, care poate varia în limite largi, între 5,00 şi 50,00 m/h, în mod obişnuit 10 m/h.

     Pierderea de sarcină maximă depinde de gradul de fineţe al materialului filtrant, viteza de filtrare şi natura materialelor de suspensie conţinute în apă şi poate varia între 2,00 şi 20,00 mH2O (0,2-2,0 atm.)

     Spălarea filtrelor sub presiune se face în general când pierderea de sarcină ajunge la 10 m H2O (1 atm.) , sau apa filtrată nu mai corespunde calitativ. Spălarea în contracurent este recomandabil a se efectua cu apă şi cu aer, cu o viteză care să realizeze o expandare a stratului de 15-20%. În cazul spălării numai cu apă este necesară o viteză ascensională a apei de 70,00 m/h pentru nisip cu un def.= 1mm.

În cazul spălării cu apă şi aer se începe deobicei cu insuflarea aerului, timp de circa 10 minute cu o viteză de 60 m/h şi se continuă cu spălare cu apă, cu o viteză de 15…30 m/h, care antrenează impurităţile detaşate. Consumul de apă de spălare nu depăşeşte în mod normal 2% din volumul de apă filtrată în cursul ciclului.

     În technica filtrării apei se utilizează ca material filtrant, în marea majoritate a cazurilor cuarţul granulat ( nisip cuarţos). Acest nisip trebuie să îndeplinească condiţii speciale de calitate care sunt prevăzute în STAS 1712/1-91. El trebuie să conţină cel puţin 98% silice şi cel puţin 0,5% materii organice.

     În anumite cazuri, utilizând tehnici speciale de filtrare, mai sunt folosite ca strat filtrant şi alte materiale, ca antracitul granulat, polistirenul expandat, cocsul granulat, diatomitul, marmura granulată, cărbunele activ granulat. Antracitul, materialul cel mai frecvent folosit la filtrele cu dublu strat se recomandă a fi foarte dur, cu următoarele proprietăţi:

-greutatea specifică: 1,6 - 1,7 t/m³

-greutatea volumetrică: 0,7 - 0,9 t/m³

-procent de cenuşă: < 5-10%

-conţinut de sulf: < 3%, să se sfărâme prin concasare în granule de formă cubică.

     Toate materialele filtrante, inerte din punct de vedere chimic faţă de apa ce se filtrează şi neavând proprietăţi absorbante, se comportă identic din punct de vedere al eficienţei de filtrare, dacă granulometria şi geometria particulelor sunt identice.

Filtre pentru piscine

    Filtrele utilizate pentru piscine trebuie alese şi dimensionate în funcţie de volumul bazinului, de puterea pompei de recirculare şi de gradul de încărcare. Printr-o dimensionare corectă a filtrului se pot economisi cantităţi însemnate de substanţe chimice pentru tratarea apei, se pot prelungii perioadele dintre două spălări ale materialului filtrant şi prin urmare se pot reduce cheltuielile de exploatare al sistemului de recirculare-filtrare.

    Tipurile de filtre cele mai frecvent utilizate în tehnica piscinelor sunt:

-filtrele cu cuarţ granulat ( cu nisip cuarţos);

-filtrele cu diatomită;

-filtrele cu cartuş filtrant sau cu buzunare (saci) de filtrare.

Filtre cu cuarţ granulat

 

Din cauza raportului preţ/calitate sunt cele mai utilizate tipuri de filtre.

Pentru a putea exploata cît mai eficient aceste filtre, trebuie respectate câteva principii de bază, cum ar fi:

A.     – Respectarea cu stricteţe a prescripţiilor constructorului referitoare la granulaţia nisipului din filtru. În general se utilizează două grupe de granulaţie.

           -granulaţia de 2…5mm;

           -granulaţia de 0,4…1,2mm.

Unele tipuri de filtre utilizează ambele grupe de granulaţie. Un strat filtrant cu granulaţia de 2…5mm, aşezat deasupra crepinelor şi un strat cu granulaţia de 0,4…1,2mm deasupra primului strat. Stratul cu granulaţia mai mare are rolul de creştere a eficacităţii spălării filtrului, iar cel de al doilea strat reprezintă de fapt masa de filtrare. Cu cât grosimea acestui din urmă strat este mai mare cu atât mai eficientă este filtrarea.

Majoritatea filtrelor cu nisip funcţionează cu nisip cuarţos cu o singură grupă de granulaţie. Încărcătura filtrantă ocupă de obicei 2/3 din volumul cuvei. Diferenţa de 1/3 este destinată apei, acest spaţiu permite ca în timpul spălării filtrului, depunerile eliberate din stratul filtrant să fie evacuate fără ca împreună cu aceasta să fie eliminat şi nisipul cuarţos.

B.     – Spălarea regulată a filtrelor. Operaţia este deosebit de

simplă, deoarece filtrele utilizate pentru piscine sunt dotate cu valve de selectare, cu mai multe căi. Prin comutarea valvei în poziţie “spălare filtru”, apa este introdusă în sens contrar filtrării, realizându-se automat spălarea şi evacuarea impurităţilor eliberate din stratul filtrant. Majoritatea valvelor de selectare mai au o poziţie de “ spălare fină” , utilizată imediat după spălarea filtrului pentru reaşezarea stratului filtrant. Pentru a obţine o filtrare eficientă este necesară respectarea indicaţiilor constructorului, referitoare la frecvenţa  spălărilor, precum şi la durata acestora.

C.    –Utilizarea materialelor floculante, adecvate. Prescrise de constructor. Aceste materiale se vor plasa în coşul skimmerului sau în coşul pompei de recirculare, cu scopul de a îmbunătăţii calitatea filtrării, obţinându-se o filtrare de ordinul a 10 microni în loc de 30-40 microni, obţinuţi fără floculanţi.

          D.        – Echilibrarea perfectă a debitului pompei şi a filtrului. Dacă debitul pompei este prea redus în raport cu masa încărcăturii filtrante, aceasta nu va putea fi spălată eficient, decolmatarea insuficientă ducând la reducerea capacităţii de filtrare şi suprasolicitarea pompei.

Dacă debitul este prea mare, viteza de trecere a apei prin mediul filtranr va fi prea rapidă, rezultând o filtrare insuficientă.

În cazul piscinelor familiale, de obicei se utilizează filtre cu cuarţ granulat cu un debit de 50m³/h pentru o suprafaţă filtrantă de 1mp. Tendinţele de ameliorare a calităţii filtrării au dus la reducerea acestui debit cu 20%, adică la 40m³/h. Astfel pentru un filtru cu diametrul de ø 610mm, se va utiliza un debit de 11,6m³/h în loc de 14,5m³/h.

 Filtru cu cuarţ granulat

Filtrele cu diatomit

Diatomitul este o rocă sedimentară silicioasă, formată din roci stratiforme care au în constituție 50% resturi de diatomee prinse într-o masă de opal, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre la pipăit, cu textură omogenă și porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu o densitate scăzută. ( Wikipedia )

Filtrele cu diatomit sunt cele mai controversate tipuri de filtre utilizate pentru piscinele rezidenţiale. Unele din avantajele şi dezavantajele acestor filtre sunt prezentate în cele ce urmează.

1. Sistem de filtrare cu suporţi filtranţi care sunt de fapt nişte saci textili cu rolul de reţinere a prafului de diatomit până la formarea “aluatului filtrant”.

2. Fineţea filtrării de la 1 la 3 microni, de 10 ori superioară  filtrelor cu nisip, însă mult mai scumpă decât aceasta din două motive: costuri de fabricaţie foarte ridicate şi necesitatea supradimensionării filtrelor pentru evitarea spălărilor prea dese.

3. Evacuarea unei anumite cantităţi de diatomit cu ocazia fiecărei spălări de filtru, în mod contrar filtrelor cu nisip, în care materialul filtrant se păstrează. Din această cauză sunt necesare, pe de o parte, întroducerea unei anumite cantităţi de diatomit după fiecare spălare de filtru, pe de altă parte, echiparea sistemului cu un recuperator pentru diatomitul poluat şi evitarea înfundării sistemului de canalizare.

4.  Raportul de debit filtru/pompă este mai puţin importantă decât în cazul filtrelor cu nisip. Cuva supradimensionată a filtrului nu necesită o pompă de recirculare prea puternică, praful de diatomit fiind extrem de fin, nu are nevoie de un debit prea puternic de apă, pentru a fi spălată şi evacuată.

5. Periodic filtrul va trebui dezasamblat pentru a putea fi curăţate toate elementele interioare. Curăţirea se va face cu apă, eventual baie de acid, evitându-se însă, spălarea cu jet puternic de apă, pentru a nu deteriora elementele de filtrare.

Pentru a cunoaşte cantitatea de diatomit necesar pentru un filtru, este important de ştiut mărimea suprafeţei de filtrare ( indicată pe eticheta cu caracteristici al filtrului).

În tabelul de mai jos sunt redate cantităţile de diatomit în funcţie de suprafaţa filtrantă. Deoarece majoritatea acestor filtre sunt de producţie S.U.A., pe lângă suprafaţa filtrantă în m² se vor indica şi în sq/ft  ( 1sq/ft = 0,0929 m² ), deoarece valorile ce apar pe filtre sunt exprimate prin această unitate de măsură. Pentru filtrele cu diatomit se recomandă o viteză de filtrare de maxim 5m³/h pentru o suprafaţă de filtrare de 1m².

Filtru cu diatomit

Filtre cu cartuş filtrant

Acest sistem este cel mai simplu şi mai economic. Filtrul sau sistemul filtrant conţine unul sau mai multe cartuşe. Mai nou aceste cartuşe filtrante sunt înlocuite cu “buzunare” filtrante, a căror calitate şi fineţe sunt variabile în funcţie de materialul din care sunt confecţionate ( polipropilenă, poliester,nylon,poliamidă etc.). Calitatea filtrării este cuprinsă între filtrarea cu cuarţ granulat şi cea cu diatomită, la ordinul a 15-20 microni.

De obicei preţul acestor filtre este mai redus, sau echivalent cu cel al filtrelor cu nisip. Instalaţia este mai simplu de realizat şi nu este nevoie de racordarea ei la canalizare. Nu necesită nici instalarea unei vane de selectare cu 6 căi, precum în cazul filtrelor cu nisip sau diatomită, fiind suficiente doi robineţi cu bilă, unul la intrare şi unul la ieşire.

Totuşi este bine de ştiut, că aceste cartuşe filtrante trebuie înlocuite periodic.Chiar şi cartuşele filtrante de bună calitate, se înlocuiesc din 2 în 2 ani. Frecvenţa înlocuirilor în cazul sacilor filtranţi diferă foarte mult în funcţie de materialul utilizat pentru confecţionarea acestora şi de construcţia filtrului. Din această cauză costurile de exploatare sunt mai ridicate decât în cazul filtrelor cu cuarţ granulat, a căror încărcătură filtrantă se înlocuieşte doar după 7-8 ani de utilizare. ( În cazul utilizării apelor cu conţinut mare de calcar mineral se va înlocui după 4-5 ani.)

            În timp ce, în cazul filtrelor cu cuarţ granulat sau diatomit, spălarea  filtrului se realizează printr-o simplă manevră a robinetului cu 6 căi, spălarea cartuşelor filtrante se   face manual, prin demontarea filtrului. Reducerea frecvenţei acestei operaţii se poate obţine prin supradimensionarea filtrului şi utilizarea a mai multor cartuşe filtrante, mărind astfel suprafaţa filtrantă

                                          

                                                       Filtru cu diatomit

Alte materiale filtrante utilizate în sistemele de filtrare a apei pentru piscine

În ultimul timp s-a încercat utilizarea unor materiale filtrante menite să îmbunătăţească randamentul şi capacitatea de filtrare a sistemelor utilizate pentru întreţinerea apei în piscine. Dintre aceste materiale, în continuare vom aminti zeolitul, carbonul (cărbunele) activ şi sticla reciclata.

Zeolitul

Aluminosilicat de calciu şi un metal alcalin, hidratat natural. Zeoliţii pierd uşor apa prin încălzire şi o recapătă când stau într-o atmosferă umedă, fără a se distruge structura cristalină. Este un mineral de origine vulcanică utilizat pentru înlocuirea parţială sau totală a nisipului cuarţos calibrat.

Acest material stă la baza unui nou tip de masă filtrantă cu proprietăţi dezinfectante (FILTERCLEAN SILVER DE BAYROL), destinat să împiedice creşterea şi dezvoltarea germenilor şi bacteriilor în filtrele cu nisip. Bacteriile sunt fixate în multiplele cavităţi microscopice ale acestui material, fiind apoi neutralizat de particule de argint.

Acest concept nou de filtrare măreşte capacitatea de dezinfectare al sistemului, suprimând focarul de bacterii din interiorul filtrului.

Cărbunele activ

Cărbunele activ (hidro-antracita) este denumirea cărbunelui elementar cu porozitate ridicată ce se poate obţine din lemn sau din coji de cocos. Cărbunele activ are o structură microcristalină, compusă din cristale de grafit, cu mărimea cuprinsă între 1 şi 3 nanometri. Pe lângă acestea, în proporţie de o treime, mai conţine şi particule amorfe de carbon.

Mulţumită puterii sale de absorbţie, carbonul activ reţine din apă materiile organice poluante şi reduce mirosurile neplăcute, cloraminele, manganul şi metanul trihalogenic.

În cazul în care apa din piscină este tratată cu ozon, filtrul cu carbon activ funcţionează ca dezozonizator, prin reacţii chimice catalitice eliberând dioxid de carbon şi oxigen.

Sticla reciclată

Mediul filtrant din sticlă se obţine din sticlă rciclată. Prezintă unele avantaje faţă de cuarţul granulat obişnuit. Datorită formei granulelor, stratul filtrant este mai eficient, putând reţine cu până la 30% mai multe particule decât nisipul. Degradarea (uzura) în timp a granulelor este mult mai lentă decât în cazul cuarţului granulat. Sticla, nu este un mediu propice dezvoltării microorganismelor.

Filtrarea

Spălarea filtrului