O zi frumoasă vă doresc !
Iată că revin după o pauză de aproape 8 luni, timp în care am mai participat la realizarea câtorva piscine. Acum, că se apropie perioada rece şi implicit, cea de vacanţă pentru constructorii de piscine, sper că o să am mai mult timp pentru continuarea blogului.
Deci, să continuăm:
SISTEME DE
RECIRCULARE-FILTRARE
Sistemele de recirculare-filtrare pentru piscine, au rolul de a asigura
curăţirea şi recircularea a apei pentru atingerea unei calităţi optime şi o
durată de utilizare cât mai îndelungată.
Pe lângă conducte, racorduri, robineţi şi valve, sistemele de
recirculare-filtrare al apei se compun din următoarele elemente: filtre, pompe
de recirculare şi valve de selecţie, (vane multiport). În acest sistem sunt
intercalate şi diferitele componente care au roluri diferite, de la încălzire
până la dozarea substanţelor chimice sau sterilizare.
La proiectarea unei piscine trebuie avute în vedere mai multe aspecte
tehnologice care concură la realizarea construcţiei, cum ar fi tehnologia apei
şi a instalaţiilor hidraulice, tehnologia construcţiilor civile, asigurarea
energiei electrice, arhitectură interioară şi exterioară etc.
În aceste rânduri este tratată doar aspectul legat de tehnologia apei şi
a instalaţiilor hidraulice aferente piscinelor. Proiectarea elementelor
aparţinând celorlalte domenii amintite mai sus, se va realiza pe baza datelor
furnizate de proiectantul instalaţiei hidraulice şi de recirculare-filtrare, cu
respectarea standardelor şi prescripţiilor specifice fiecărui domeniu.
La proiectarea sistemului de recirculare-filtrare se porneşte de la
gradul de încărcare a piscinei, ce rezultă din numărul de persoane care
utilizează simultan piscina şi dimensiunile suprafeţei de apă. Coeficientul de
încărcare al piscinei diferă în funcţie de destinaţie, de exemplu : bazine
pentru înot, pentru scăldat, pentru copii etc.
Determinarea numărului maxim de utilizatori se realizează cu formula:
N = f x A
Unde: N = numărul persoanelor care utilizează simultan piscina;
A = aria suprafeţei de apă (m²)
f = coeficient de încărcare al piscinei (
pers./m²)
Valoarea coeficientului “f” pentru diferite tipuri de bazine:
-bazine pentru copii: 0,5
-bazine cu apă caldă (de relaxare):
0,4
-bazine didactice: 0,35
-ştranduri şi bazine de înot: 0,2
Determinarea capacităţii de filtrare a instalaţiei constă în
determinarea cantităţii de apă recirculată pe oră în condiţiile unui grad de
utilizare maxim:
Q = N x q
, unde:
Q = capacitatea de filtrare a sistemului (m³/h)
N = numărul persoanelor care utilizează simultan piscina (pers.)
q = cantitatea prescrisă de apă
filtrată aferentă unei persoane (m³/pers. x 4 )
Cantitatea prescrisă de apă filtrată şi reintrodusă în piscină, pentru o
persoană este de : 2 m³/ pers. x 4.
Atât formulele de calcul, cât şi coeficienţii de încărcare pot să difere
în funcţie de prevederile normativelor în vigoare în diferite ţări, însă
rezultatul final al calculelor va diferi foarte puţin.
Cu excepţia piscinelor private şi a celor care funcţionează în cadrul
unor cluburi sau hoteluri şi unde numărul utilizatorilor este relativ redus,
dimensionarea sistemelor de recirculare-filtrare se va realiza astfel încât,
chiar şi în cazul unor suprasolicitări, să poată fi asigurată o calitate a apei
corespunzătoare prescripţiilor. În cadrul ştrandurilor acest lucru este valabil
mai ales pentru piscinele a căror solicitare previzibilă este ridicată, cum ar
fi : bazinele de relaxare cu apă caldă, bazine cu hidromasaj, bazine cu valuri
etc. Pentru acestea sistemul de recirculare-filtrare trebuie supradimensionat
cu cel puţin 20%.
Deoarece gradul de încărcare diferă de la caz la caz, este indicat, ca
în cadrul ştrandurilor, fiecare bazin să aibă propriul ei sistem de
recirculare-filtrare, inclusiv încălzire şi dispozitive pentru tratarea apei.
Acest mod de funcţionare prezintă avantaje din mai multe puncte de vedere. Prin
intermediul sistemelor independente se poate urmării mai corect gradul de
încărcare al fiecărui bazin , reparaţiile şi întrţinerea se poate realiza mai
uşor, fără să fie afectate celelalte bazine. Două sau mai multe piscine se pot
racorda la aceeaşi instalaţie de recirculare-filtrare, dacă volumul lor total
nu depăşeşte 150 m³, dacă sunt plasate în apropiere una de cealaltă, şi când temperatura
apei din aceste bazine este aceeaşi.
Spălătoarele de picioare, în cazul piscinelor din aer liber sau a
ştrandurilor, trebuie prevăzute cu sistem de recirculare-filtrare.
FILTRE
Filtrul brut
Filtrele brute sau coşurile de filtrare sunt de fapt nişte site cu rolul
de reţinere a impurităţilor mai mari ( voluminoase), cum ar fi : frunze, fire
textile sau de păr etc.
Dimensionarea filtrelor brute trebuie astfel făcut, încât viteza de
trecere a apei prin filtru să fie cuprins între 0,1 şi 0,3 m/s, iar orificiile
sitei să fie cuprinse între 1-3 mm.
Poziţionarea filtrelor brute în cadrul sistemului de filtrare trebuie să
fie întotdeauna înaintea filtrului rapid şi a pompei de recirculare, deoarece
depunerile ce se formează pe peretele sitei reduc foarte mult capacitatea de
filtrare.
Pompele de recirculare, în majoritatea cazurilor, sunt dotate cu coşuri
de filtrare, care reţin impurităţile voluminoase, însă bucăţi textile sau
plastice de dimensiuni mai mari pot bloca rotorul pompei.
Filtrele brute, în funcţie de construcţie pot fi deschise sau închise.
Filtrul brut deschis este de fapt o sită din plasă de sârmă de alamă, din
material plastic injectat, sau din tablă prforată din inox. Plasarea acestei
site poate fi făcută:
-
în orificiul de scurgere a jgheabului de golire
-
în căminul dintre piscină şi bazinul de compensare
-
în dreptul racordului de intrare a apei în bazinul de
compensare
Filtrele brute închise sunt de fapt nişte recipienţi închişi prevăzuţi
cu site de genul celor descrise anterior. Din punct de vedere constructiv
aceste filtre pot fi prevăzute cu flanşe sau piuliţe olandeze, racordabile la
conducte, sau monobloc, formând corp comun cu pompa de recirculare.
În funcţie de locul de amplasare, filtrele brute pot fi montate între
piscină şi bazinul de egalizare sau după aceasta, în cazul în care ele formează
corp comun cu pompa.
Filtre gravitaţionale
Filtrele gravitaţionale sunt filtre deschise, având de obicei o formă
dreptunghiulară. Corpul filtrului gravitaţional este un bazin construit din
tablă de oţel carbon sau oţel inoxidabil, din materiale plastice sau din beton
armat. Introducerea apei în filtru se realizează printr-un jgheab de deversare,
apa este evacuată prin intermediul pompei de recirculare, trecând prin stratul
filtrant şi prin conductele de drenaj plasate la baza recipientului.
Filtre sub presiune
Corpul filtrelor sub presiune este un recipient de formă cilindrică sau
sferică, realizată din diferite materiale, cum ar fi: oţelul carbon, oţelul
inoxidabil sau materialul plastic ( răşini sintetice armate cu fibră de sticlă
). Materialul din care se confecţionează corpul filtrelor se alege luând în
considerare aspecte technice, economice şi estetice.
Ca şi poziţie de lucru, aceste filtre pot fi verticale sau orizontale.
În funcţie de modul de evacuare a apei filtrate, filtrele sub presiune pot fi
cu placă filtrantă sau cu drenaj. Funcţionarea filtrului sub presiune este
identică cu cea a filtrului gravitaţional, cu deosebirea că, atât în regim de
exploatare- la intrarea apei-, cât şi la spălarea filtrului, presiunea de
intrare a apei este mult superioară presiunii atmosferice.
Avantajele filtrelor sub presiune sunt: uşurinţa relativă de
automatizare a procesului de filtrare, absenţa presiunilor negative în filtru,
posibilitatea de a funcţiona cu pierderi mari de sarcină înainte de spălare (
atât timp cât calitatea filtrantului este corespunzătoare), şi nu în ultimul rând
faptul că aceste tipuri de filtre necesită o singură treaptă de pompare.
Filtrele sub presiune pot fi folosite şi pentru filtrarea apelor de
suprafaţă, fără tratare prealabilă, adică coagulare şi decantare. În acest caz
coagulanţi şi adjuvanţi pot fi adăugaţi la intrarea apei în filtru, care va
funcţiona şi ca decantor, şi ca bazin de compensare.
Sistemul de drenaj, are pe de o parte rolul de a susţine stratul
filtrant şi de a permite curgerea apei filtrate fără antrenarea particulelor
acestui strat, şi pe de altă parte rolul de a distribui în mod uniform aerul şi
apa de spălare.
Pentru filtrele rapide cu spălare cu aer şi apă, sistemele de drenaj se
realizează prin planşee cu plăci cu crepine.
După părerea marii majorităţi a specialiştilor în domeniul tratării
apelor, SISTEMUL DE DRENAJ CU CREPINE reprezintă soluţia cea mai eficace,
asigurând o uniformitate remarcabilă şi o reducere a consumului de apă şi aer
de spălare. Tipurile de drenaje cu crepine utilizate în prezent în tehnica
mondială a filtrării rapide, sunt foarte diferite, în primul rând din punctul
de vedere al formei crepinei propriu zise.
Forma şi dimensiunea crepinelor a rezultat din experienţa practică a
numeroase staţii de filtrare, precum şi din caracteristicile proprii ale
instalaţiilor, cum ar fi:
-caracteristicile materialului filtrant;
-înălţimea stratului filtrant;
-caracteristicile suspensiilor.
Crepinele se înşurubează prin intermediul unor piuliţe speciale în
plăcile suport, care pot fi din oţel sau beton armat şi care constituie şi
sistemul de suport al stratului filtrant.
Admisia apei şi a aerului se poate face prin tija crepinei, fanta cu
lăţime de 1 mm executată pe această tijă, oferind condiţii pentru realizarea
unui nivel de separaţie între cele două fluide. Condiţia principală de
realizare a uniformităţii distribuţiei în cazul drenajului cu crepine este ca
partea superioară a fantei de pe tija tuturor crepinelor să fie la acelaşi
nivel. Crepinele pot fi confecţionate din bronz, alamă, porţelan ebonită, sau
mai recent, din diverse mase plastice: polietilenă, relon etc. În general
pentru 1mp suprafaţă de filtrare sunt necesare aproximativ 50-70 crepine.
Dimensionarea precisă a drenajului cu crepine se face ţinând seama de
rezistenţa hidraulică corespunzătoare fiecărui tip de crepine.
Crepina este o piesă compusă din
trei elemente principale:
-manşonul cu filet exterior, ce se înşurubează în plăcile suport;
-corpul crepinei, pe care se află fantele prin care se distribuie în
stratul filtrant apa şi aerul de spălare, iar în timpul filtrării, apa
filtrată;
-coada crepinei, un tub deschis la ambele capete, cu lungimea de 15-20
cm, cu o fantă laterală la partea inferioară şi cu filet exterior la partea
superioară prin care se înşurubează în corpul crepinei.
Coada crepinei are rolul de a crea sub plăcile de susţinere o pernă de
aer, care egalizează presiunea sub întregul planşeu, şi asigură accesul aerului
în toate crepinele, concomitent. Aceasta se realizează prin reglarea la montaj
a tuturor fantelor inferioare ale cozilor în acelaşi plan orizontal.
Filtrele sub presiune cu spălare cu apă trebuie să utilizeze un material
filtrant cu o granulaţie şi densitate corespunzătoare intensităţii de
spălare.Materialul filtrant este alcătuit din straturi succesive cu o
granulaţie crescătoare spre partea superioară.Apa filtrată este colectată
printr-un colector ramificat din conducte perforate aşezate la baza stratului
cu granulaţia cea mai mare. În general aceste tipuri de filtre sunt prevăzute
cu un singur fel de material filtrant- NISIP sau ANTRACIT. Se pot utiliza de
asemenea straturi multiple ca de exemplu nisip şi antracit cu granulaţie foarte
mare, în funcţie de care se stabileşte viteza de filtrare, care poate varia în
limite largi, între 5,00 şi 50,00 m/h, în mod obişnuit 10 m/h.
Pierderea de sarcină maximă depinde de gradul de fineţe al materialului
filtrant, viteza de filtrare şi natura materialelor de suspensie conţinute în
apă şi poate varia între 2,00 şi 20,00 mH2O (0,2-2,0 atm.)
Spălarea filtrelor sub presiune se face în general când pierderea de
sarcină ajunge la 10 m H2O (1 atm.) , sau apa filtrată nu mai corespunde
calitativ. Spălarea în contracurent este recomandabil a se efectua cu apă şi cu
aer, cu o viteză care să realizeze o expandare a stratului de 15-20%. În cazul spălării
numai cu apă este necesară o viteză ascensională a apei de 70,00 m/h pentru
nisip cu un def.= 1mm.
În cazul spălării cu apă şi aer se începe deobicei cu insuflarea
aerului, timp de circa 10 minute cu o viteză de 60 m/h şi se continuă cu
spălare cu apă, cu o viteză de 15…30 m/h, care antrenează impurităţile
detaşate. Consumul de apă de spălare nu depăşeşte în mod normal 2% din volumul
de apă filtrată în cursul ciclului.
În technica filtrării apei se utilizează ca material filtrant, în marea
majoritate a cazurilor cuarţul granulat ( nisip cuarţos). Acest nisip trebuie
să îndeplinească condiţii speciale de calitate care sunt prevăzute în STAS 1712/1-91.
El trebuie să conţină cel puţin 98% silice şi cel puţin 0,5% materii organice.
În anumite cazuri, utilizând tehnici speciale de filtrare, mai sunt
folosite ca strat filtrant şi alte materiale, ca antracitul granulat,
polistirenul expandat, cocsul granulat, diatomitul, marmura granulată,
cărbunele activ granulat. Antracitul, materialul cel mai frecvent folosit la
filtrele cu dublu strat se recomandă a fi foarte dur, cu următoarele
proprietăţi:
-greutatea specifică: 1,6 - 1,7 t/m³
-greutatea volumetrică: 0,7 - 0,9 t/m³
-procent de cenuşă: < 5-10%
-conţinut de sulf: < 3%, să se sfărâme prin concasare în granule de
formă cubică.
Toate materialele filtrante, inerte din punct de vedere chimic faţă de
apa ce se filtrează şi neavând proprietăţi absorbante, se comportă identic din
punct de vedere al eficienţei de filtrare, dacă granulometria şi geometria
particulelor sunt identice.
Filtre pentru piscine
Filtrele utilizate pentru piscine trebuie alese şi dimensionate în
funcţie de volumul bazinului, de puterea pompei de recirculare şi de gradul de
încărcare. Printr-o dimensionare corectă a filtrului se pot economisi cantităţi
însemnate de substanţe chimice pentru tratarea apei, se pot prelungii
perioadele dintre două spălări ale materialului filtrant şi prin urmare se pot
reduce cheltuielile de exploatare al sistemului de recirculare-filtrare.
Tipurile de filtre cele mai frecvent utilizate în tehnica piscinelor
sunt:
-filtrele cu cuarţ granulat ( cu nisip cuarţos);
-filtrele cu diatomită;
-filtrele cu cartuş filtrant sau cu buzunare (saci) de filtrare.
Filtre cu cuarţ granulat
Din cauza
raportului preţ/calitate sunt cele mai utilizate tipuri de filtre.
Pentru a putea
exploata cît mai eficient aceste filtre, trebuie respectate câteva principii de
bază, cum ar fi:
A.
– Respectarea cu stricteţe a
prescripţiilor constructorului referitoare la granulaţia nisipului din filtru.
În general se utilizează două grupe de granulaţie.
-granulaţia de 2…5mm;
-granulaţia de 0,4…1,2mm.
Unele tipuri de
filtre utilizează ambele grupe de granulaţie. Un strat filtrant cu granulaţia
de 2…5mm, aşezat deasupra crepinelor şi un strat cu granulaţia de 0,4…1,2mm
deasupra primului strat. Stratul cu granulaţia mai mare are rolul de creştere a
eficacităţii spălării filtrului, iar cel de al doilea strat reprezintă de fapt
masa de filtrare. Cu cât grosimea acestui din urmă strat este mai mare cu atât
mai eficientă este filtrarea.
Majoritatea
filtrelor cu nisip funcţionează cu nisip cuarţos cu o singură grupă de
granulaţie. Încărcătura filtrantă ocupă de obicei 2/3 din volumul cuvei.
Diferenţa de 1/3 este destinată apei, acest spaţiu permite ca în timpul
spălării filtrului, depunerile eliberate din stratul filtrant să fie evacuate
fără ca împreună cu aceasta să fie eliminat şi nisipul cuarţos.
B.
–
Spălarea regulată a filtrelor. Operaţia este deosebit de
simplă, deoarece filtrele utilizate pentru piscine sunt
dotate cu valve de selectare, cu mai multe căi. Prin comutarea valvei în
poziţie “spălare filtru”, apa este introdusă în sens contrar filtrării,
realizându-se automat spălarea şi evacuarea impurităţilor eliberate din stratul
filtrant. Majoritatea valvelor de selectare mai au o poziţie de “ spălare fină”
, utilizată imediat după spălarea filtrului pentru reaşezarea stratului
filtrant. Pentru a obţine o filtrare eficientă este necesară respectarea
indicaţiilor constructorului, referitoare la frecvenţa spălărilor, precum şi la durata acestora.
C. –Utilizarea materialelor floculante,
adecvate. Prescrise de constructor. Aceste materiale se vor plasa în coşul
skimmerului sau în coşul pompei de recirculare, cu scopul de a îmbunătăţii
calitatea filtrării, obţinându-se o filtrare de ordinul a 10 microni în loc de
30-40 microni, obţinuţi fără floculanţi.
D. – Echilibrarea perfectă a debitului
pompei şi a filtrului. Dacă debitul pompei este prea redus în raport cu masa
încărcăturii filtrante, aceasta nu va putea fi spălată eficient, decolmatarea
insuficientă ducând la reducerea capacităţii de filtrare şi suprasolicitarea
pompei.
Dacă debitul
este prea mare, viteza de trecere a apei prin mediul filtranr va fi prea
rapidă, rezultând o filtrare insuficientă.
În cazul
piscinelor familiale, de obicei se utilizează filtre cu cuarţ granulat cu un
debit de 50m³/h pentru o suprafaţă filtrantă de 1mp. Tendinţele de ameliorare a
calităţii filtrării au dus la reducerea acestui debit cu 20%, adică la 40m³/h.
Astfel pentru un filtru cu diametrul de ø 610mm, se va utiliza un debit de
11,6m³/h în loc de 14,5m³/h.
Filtru cu cuarţ granulat
Filtrele cu diatomit
Diatomitul este
o rocă sedimentară silicioasă, formată din roci stratiforme care au în
constituție 50% resturi de diatomee prinse într-o masă de opal, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre
la pipăit, cu textură omogenă și porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu
o densitate scăzută. ( Wikipedia )
Filtrele cu
diatomit sunt cele mai controversate tipuri de filtre utilizate pentru
piscinele rezidenţiale. Unele din avantajele şi dezavantajele acestor filtre
sunt prezentate în cele ce urmează.
1. Sistem de
filtrare cu suporţi filtranţi care sunt de fapt nişte saci textili cu rolul de reţinere
a prafului de diatomit până la formarea “aluatului filtrant”.
2. Fineţea
filtrării de la 1 la 3 microni, de 10 ori superioară filtrelor cu nisip, însă mult mai scumpă
decât aceasta din două motive: costuri de fabricaţie foarte ridicate şi necesitatea
supradimensionării filtrelor pentru evitarea spălărilor prea dese.
3. Evacuarea
unei anumite cantităţi de diatomit cu ocazia fiecărei spălări de filtru, în mod
contrar filtrelor cu nisip, în care materialul filtrant se păstrează. Din
această cauză sunt necesare, pe de o parte, întroducerea unei anumite cantităţi
de diatomit după fiecare spălare de filtru, pe de altă parte, echiparea
sistemului cu un recuperator pentru diatomitul poluat şi evitarea înfundării
sistemului de canalizare.
4. Raportul de debit filtru/pompă este mai puţin
importantă decât în cazul filtrelor cu nisip. Cuva supradimensionată a
filtrului nu necesită o pompă de recirculare prea puternică, praful de diatomit
fiind extrem de fin, nu are nevoie de un debit prea puternic de apă, pentru a
fi spălată şi evacuată.
5. Periodic
filtrul va trebui dezasamblat pentru a putea fi curăţate toate elementele
interioare. Curăţirea se va face cu apă, eventual baie de acid, evitându-se
însă, spălarea cu jet puternic de apă, pentru a nu deteriora elementele de
filtrare.
Pentru a cunoaşte
cantitatea de diatomit necesar pentru un filtru, este important de ştiut
mărimea suprafeţei de filtrare ( indicată pe eticheta cu caracteristici al
filtrului).
În tabelul de
mai jos sunt redate cantităţile de diatomit în funcţie de suprafaţa filtrantă.
Deoarece majoritatea acestor filtre sunt de producţie S.U.A., pe lângă
suprafaţa filtrantă în m² se vor indica şi în sq/ft ( 1sq/ft = 0,0929 m² ), deoarece valorile ce
apar pe filtre sunt exprimate prin această unitate de măsură. Pentru filtrele
cu diatomit se recomandă o viteză de filtrare de maxim 5m³/h pentru o suprafaţă
de filtrare de 1m².
Filtru cu diatomit
Filtre cu cartuş filtrant
Acest sistem
este cel mai simplu şi mai economic. Filtrul sau sistemul filtrant conţine unul
sau mai multe cartuşe. Mai nou aceste cartuşe filtrante sunt înlocuite cu
“buzunare” filtrante, a căror calitate şi fineţe sunt variabile în funcţie de
materialul din care sunt confecţionate ( polipropilenă,
poliester,nylon,poliamidă etc.). Calitatea filtrării este cuprinsă între
filtrarea cu cuarţ granulat şi cea cu diatomită, la ordinul a 15-20 microni.
De obicei
preţul acestor filtre este mai redus, sau echivalent cu cel al filtrelor cu
nisip. Instalaţia este mai simplu de realizat şi nu este nevoie de racordarea
ei la canalizare. Nu necesită nici instalarea unei vane de selectare cu 6 căi,
precum în cazul filtrelor cu nisip sau diatomită, fiind suficiente doi robineţi
cu bilă, unul la intrare şi unul la ieşire.
Totuşi este
bine de ştiut, că aceste cartuşe filtrante trebuie înlocuite periodic.Chiar şi
cartuşele filtrante de bună calitate, se înlocuiesc din 2 în 2 ani. Frecvenţa
înlocuirilor în cazul sacilor filtranţi diferă foarte mult în funcţie de
materialul utilizat pentru confecţionarea acestora şi de construcţia filtrului.
Din această cauză costurile de exploatare sunt mai ridicate decât în cazul
filtrelor cu cuarţ granulat, a căror încărcătură filtrantă se înlocuieşte doar
după 7-8 ani de utilizare. ( În cazul utilizării apelor cu conţinut mare de
calcar mineral se va înlocui după 4-5 ani.)
În
timp ce, în cazul filtrelor cu cuarţ granulat sau diatomit, spălarea filtrului se realizează printr-o simplă
manevră a robinetului cu 6 căi, spălarea cartuşelor filtrante se face manual, prin demontarea
filtrului. Reducerea frecvenţei acestei operaţii se poate obţine prin
supradimensionarea filtrului şi utilizarea a mai multor cartuşe filtrante,
mărind astfel suprafaţa filtrantă
Filtru cu diatomit
Alte materiale filtrante utilizate în
sistemele de filtrare a apei pentru piscine
În ultimul timp
s-a încercat utilizarea unor materiale filtrante menite să îmbunătăţească
randamentul şi capacitatea de filtrare a sistemelor utilizate pentru
întreţinerea apei în piscine. Dintre aceste materiale, în continuare vom aminti
zeolitul, carbonul (cărbunele) activ şi sticla reciclata.
Zeolitul
Aluminosilicat
de calciu şi un metal alcalin, hidratat natural. Zeoliţii pierd uşor apa prin
încălzire şi o recapătă când stau într-o atmosferă umedă, fără a se distruge
structura cristalină. Este un mineral de origine vulcanică utilizat pentru
înlocuirea parţială sau totală a nisipului cuarţos calibrat.
Acest material
stă la baza unui nou tip de masă filtrantă cu proprietăţi dezinfectante
(FILTERCLEAN SILVER DE BAYROL), destinat să împiedice creşterea şi dezvoltarea
germenilor şi bacteriilor în filtrele cu nisip. Bacteriile sunt fixate în
multiplele cavităţi microscopice ale acestui material, fiind apoi neutralizat
de particule de argint.
Acest concept
nou de filtrare măreşte capacitatea de dezinfectare al sistemului, suprimând
focarul de bacterii din interiorul filtrului.
Cărbunele activ
Cărbunele activ
(hidro-antracita) este denumirea cărbunelui elementar cu porozitate ridicată ce
se poate obţine din lemn sau din coji de cocos. Cărbunele activ are o structură
microcristalină, compusă din cristale de grafit, cu mărimea cuprinsă între 1 şi
3 nanometri. Pe lângă acestea, în proporţie de o treime, mai conţine şi
particule amorfe de carbon.
Mulţumită puterii
sale de absorbţie, carbonul activ reţine din apă materiile organice poluante şi
reduce mirosurile neplăcute, cloraminele, manganul şi metanul trihalogenic.
În cazul în
care apa din piscină este tratată cu ozon, filtrul cu carbon activ funcţionează
ca dezozonizator, prin reacţii chimice catalitice eliberând dioxid de carbon şi
oxigen.
Sticla reciclată
Mediul filtrant
din sticlă se obţine din sticlă rciclată. Prezintă unele avantaje faţă de cuarţul
granulat obişnuit. Datorită formei granulelor, stratul filtrant este mai
eficient, putând reţine cu până la 30% mai multe particule decât nisipul. Degradarea
(uzura) în timp a granulelor este mult mai lentă decât în cazul cuarţului
granulat. Sticla, nu este un mediu propice dezvoltării microorganismelor.
Filtrarea
Spălarea filtrului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu