Materiale utilizate pentru construcţia piscinelor I

Materiale utilizate pentru construcţia piscinelor

Bazine din beton armat cu faianţă

Prin utilizarea betonului armat se pot construi bazine de orice formă şi mărime. Hidroizolaţia, respectiv impermeabilitatea bazinului trebuie să fie asigurată de pereţii din beton, faianţa având doar rol estetic.

Bazinele din beton armat se construiesc cu armătură dublă, atât preţii cât şi fundul şi cu grosimea pereţilor de cel puţin 20 cm. Tehnologiile moderne de construcţie sunt cele cu panouri de cofraj metalice, special concepute pentru piscine. Această metodă permiţând turnarea continuă a betonului. În mod uzual bazinele din beton armat se realizează prin cofrare şi armare continuă pentru fund şi pereţi. Betonul urmând să fie turnat, pe cât posibil continuu şi vibrat.

Skimmer pentru piscine din beton

Skimmer pentru piscine din beton căptuşite cu liner

Pentru a nu periclita etanşeitatea bazinului, piesele de trecere necesare racordării la sistemul de recirculare-filtrare, precum şi corpurile pentru proiectoarele subacvatice, se vor monta în armătură şi se vor fixa prin turnare ( înglobare) în beton. Modul de dispunere a acestor elemente  ca fi descris în capitolul ce tratează sistemele de recirculare-filtrare a piscinelor. La fixarea pieselor de trecere se va avea grijă ca poziţionarea acestora să fie astfel făcută încât la tencuirea interioară şi aplicarea materialelor de placare ( faianţă, gresie etc. ) să nu depăşească nivelul final, dar nici să nu fie prea în interiorul pereţilor, făcând astfel imposibilă montarea duzelor de recirculare, ori a racordurilor pentru conductele de recirculare.

Proiectoare subacvatice cu nişe de fixare în beton

Pentru a conferi piscinei un aspect cât mai plăcut, interiorul se poate placa cu mozaic de sticlă (vitroceramică), cu faianţă, gresie sau chiar marmură.  O soluţie relativ mai ieftină este vopsirea interiorului bazinului cu vopsele speciale. Se recomandă utilizarea vopselelor epoxidice cu două componente, sau cele pe bază de clorcauciuc. La alegerea variantei de acoperire interioară trebuie avut în vedere că vopsirea se face în 2-3 straturi, pe o suprafaţă de beton sclivisită, cât mai netedă, după 1 - 2 ani vopseaua se înnoieşte cu câte un strat.

În cazul placării cu mozaic din sticlă, faianţă sau gresie, aceste materiale trebuie alese astfel încât să fie destinate utilizării în piscine, ( ceea ce nu este identic cu cele destinate mediilor umede, cum ar fi băile sau cabinele de duş ).

De asemenea adezivii şi chiturile de rost ce se vor utiliza pentru fixarea materialelor de placare trebuie să fie cele produse în acest scop, nefiind suficientă rezistenţa moderată la apă, ca în cazul gresiilor exterioare, aceşti adezivi fiind expuşi timp îndelungat acţiunii apei.

Oricum, trebuie reţinut faptul, că atât vopselele, cât şi materialele de placare – mozaic, gresie, etc. – sunt doar finisaje şi nu au nici un efect hidroizolant. Hidroizolarea bazinelor din beton armat trebuie asigurat prin intermediul aditivilor din beton şi a tencuielilor hidrolzolante interioare.

Piscină finisată cu plăci ceramice

Bazin finisat cu vitroceramică

Bazin finisat prin vopsire

BAZINE DIN BETON ARMAT, CU FOLIE

Ca şi piscinele din beton armat cu faianţă sau mozaic şi aceste bazine pot avea practic orice formă şi dimensiuni, marea diferenţă faţă de prima categorie constând din faptul că acestea din urmă nu necesită practic nici un fel de hidroizolaţie. Impermeabilitatea bazinelor în aceste cazuri este asigurată de folie ( liner), structura de beton având doar rol de structură de rezistenţă.

Bazinele se pot construi după technologia descrisă la punctul anterior, neapărat cu armătură, dar nu neapărat prin turnare continuă. Pentru uşurarea căptuşirii cu folie se recomandă totuşi alegerea unor forme mai simple pentru bazinele realizate prin această metodă.

O variantă mai simplă şi mai ieftină de construcţie a piscinelor din beton armat cu folie constă dintr-o technologie care presupune realizarea cuvei de beton utilizând bolţari din beton. Datorită acestui procedeu se reduce mult timpul şi cheltuielile de execuţie a piscinei, fiind posibilă şi realizarea unor forme diverse. O variantă mai nouă constă în utilizarea – în locul bolţarilor – a unor elemente asemănătoare acestora, realizate din polistiren.

Pe suprafaţa de jos a săpăturii ( gropii) se toarnă o fundaţie din beton armat, în acest caz fiind posibilă şi realizarea unei adâncimi variabile a piscinei, fundul putând-fi realizat în pantă sau în trepte. După finalizarea plăcii de bază, se zidesc pereţii laterali, din bolţari din beton sau polistiren, în orificiile ( golurile) cărora se introduce armăturile şi se umplu cu beton. Armăturile plăcii de bază din fier beton de Φ8-10 mm se continuă în pereţii laterali, în mod obligatoriu. Pereţii interiori se tencuiesc şi se sclivisesc. Pe aceşti pereţi se montează căptuşeala de folie ( liner) asamblată prin termosudură, la faţa locului. Etanşarea bazinului este asigurată de această folie, care nu este lipită de perete, ea fiind ancorată doar de partea superioară a zidului. Presiunea apei este cea care întinde folia şi o ţine fixată de pereţi. Bineînţeles, în jurul elementelor încastrate în perete - de exemplu proiectoare subacvatice, skimmer, sifon de golire – folia este fixată etanş.

Referitor la folie sau liner, aceasta nu este o folie simplă, de genul sacoşelor sau a foliilor utilizate la sere. Foliile pentru piscine sunt mai groase (1-2 mm), cauciucate şi cu o inserţie textilă. Aceste folii în multe locuri sunt folosite şi pentru căptuşirea unor piscine de dimensiuni olimpice. Rezistenţa foliilor este mare, în timp se decolorează, însă în cazul linerelor de bună calitate, această decolorare este lentă şi uniformă, fără să apară pete. Foliile rezistă foarte bine şi la condiţiile atmosferice nefavorabile, însă împotriva neglijenţei sau a deteriorării voite nu poate fi protejată.

În cazul ruperii, folia se poate repara chiar şi fără golirea bazinului, dar dacă dorim o remediere de calitate, aproape neobservabilă, atunci este indicată totuşi golirea ei.

 Piscină căptuşită cu liner

 Bazine pentru ştranduri

Piscine şi bazine pentru scăldat. Mărimea suprafeţei şi a volumului de apă în cazul acestor bazine, se dimensionează în funcţie de gradul de utilizare, forma putând fi oricare. Este preferabil ca pentru aceste tipuri de bazine să se aleagă forme cât mai variate, cu lagune, golfuri, insule etc. Adâncimea indicată este cuprinsă între 0,7 şi 1,25 m. Temperatura apei 25-32ºC. În această categorie se încadrează şi bazinele cu valuri, care de obicei au formă paralelipipedică cu fundul în pantă, adâncimea în zona instalaţiei pentru generarea valurilor putând ajunge la 3-4 m.

Bazine ştrand

Bazine de scăldat pentru copii. Mărimea bazinului se alege în funcţie de numărul de utilizatori cu forme cât mai variate, ca şi în cazul bazinelor de scăldat pentru adulţi. Adâncimea prescrisă pentru aceste bazine este de minim 0,2 m şi maxim 0,5 m. Temperatura apei: 30-32ºC. Bazinele trebuie proiectate şi construite în aşa fel încât să fie accesibile din orice parte.

Bazin pentru copii

Bazine cu apă caldă. Forma, dimensiunile şi adâncimea apei corespund cu cele ale bazinelor de refacere şi relaxare pentru sportivi. Numărul locurilor pe banchete trebuie proiectat astfel încât să rămână locuri libere chiar şi în cazul unei utilizări maxime a bazinului.

Bazin cu apă caldă

Bazine balneare şi terapeutice.

La proiectarea acestor tipuri de bazine se va consulta întotdeauna specialistul în kinetoterapie ( chinetoterapie ). Mărimea, forma şi adâncimea acestor bazine trebuie stabilite astfel încât să corespundă scopurilor terapeutice. În funcţie de necesităţi bazinele pot fi dotate cu facilităţi pentru a putea fi utilizate de către persoane cu dizabilităţi ( ex. rampe, dispozitive de ridicare pt. bolnavi etc.) şi cu dispozitive necesare desfăşurării activităţilor terapeutice ( mână curentă, agăţători etc.)

Bazin de hidroterapie pentru adulţi

Bazin de hidroterapie pentru copii

Lift hidraulic pentru persoane cu dizabilităţi

Piscine private ( rezidenţiale )

Pentru mărimea şi forma geometrică a piscinelor private nu există nici un fel prescripţii. Acestea se determină de la caz la caz în funcţie de necesităţi, caracteristicile terenului, spaţiul avut la dispoziţie şi nu în ultimul rând de costul lucrărilor. În foarte multe cazuri aceste bazine au forme neregulate, în primul rând din cauze estetice. Forma cea mai des întâlnită la acest tip de piscine este dreptunghiulară cu lungimea cuprinsă între 6-16 m, lăţimea 2,5-8 m şi adâncimea de 1,2 - 1,5 m.  

Piscinele private, ca şi piscinele comunitare, pot fi dotate cu elemente de ridicare a confortului, cum ar fi sistemele de înot contra curent, ţâşnitori, iluminat subacvatic, duze jacuzzi şi de hidromasaj, precum şi difuzoare subacvatice.

Piscină rezidenţială exterioară

Piscină rezidenţială interioară

CLASIFICAREA BAZINELOR PENTRU  PISCINE

            Bazinele, din punct de vedere funcţional, se pot împărţi în următoarele categorii principale:

-          bazine sportive;

-          bazine pentru ştranduri;

-          bazine terapeutice şi balneare;

-          bazine private.

Cu excepţia bazinelor rezidenţiale, toate celelalte tipuri se încadrează în categoria piscinelor publice.

 Bazine sportive

Bazine de înot. Aceste bazine se construiesc, în primul rând, pentru a satisface condiţiile practicării unor activităţi sportive. La proiectarea unor asemenea bazine, trebuie avute în vedere prescripţiile şi standardele în vigoare, referitoare la aceste construcţii. Pentru ca rezultatele sportive să poată fi omologate oficial ( concursuri de înot, sărituri sau meciuri de polo pe apă), acestea trebuie să se desfăşoare în bazine a căror dimensiuni sunt în conformitate cu prescripţiile şi standardele în vigoare şi care au fost omologate de către instituţiile de resort. Dimensiunile bazinelor pentru înot, precum şi marcajele acestora sunt prescrise de regulamentele FINA ( Federaţia Internaţională de Nataţie ). Temperatura apei în aceste bazine trebuie să fie cuprins între 25 – 28 °C.

În aceste bazine se pot organiza şi concursuri de înot sincron, respectiv meciuri de polo pe apă. În cazul meciurilor de polo apa va avea o temperatură de 26 °C ± 1 °C, iar în cazul concursurilor de înot sincron de 27 °C ± 1 °C.

Dimensiunile şi marcajele pentru aceste bazine sunt prezentate în desenele anexate.

Bazin de înot „OLIMPIC”

Bazin de înot amenajat pentru polo pe apă

Bazin de înot amenajat pentru concurs de înot sincron

Bazine pentru sărituri. Dimensiunile acestor bazine se determină în funcţie de felul şi numărul platformelor şi/sau trambulinelor cu care sunt dotate. Adâncimea bazinelor depinde de înălţimea dispozitivelor pentru sărituri. Aceste adâncimi sunt prezentate în tabelul de mai jos. Temperatura minimă al apei din bazin: 26 °C.

Bazin pentru sărituri

Bazine didactice se construiesc în centre sportive sau în şcoli, cu scopul organizării cursurilor de înot. Bazinele didactice cu dimensiuni mari pot fi utilizate şi ca piscine publice. Bazinele de tip”A” sunt recomandate pentru baze sportive mici sau pentru şcoli, cele de tip “B” pentru şcoli cu 16…32 clase, iar cele de tip “C” pentru o şcoală sau grup şcolar cu mai mult de 32 clase. Dimensiunile recomandate pentru piscinele didactice sunt prezentate în desenul de mai sus. Temperatura apei din bazin: 30 –32°C.

Dimensiuni pentru bazine didactice

Bazine de refacere pentru sportivi. Forma şi dimensiunile acestor piscine se pot alege, fără restricţii în funcţie de numărul de utilizatori şi de spaţiul avut la dispoziţie. Adâncimea apei în aceste bazine este de obicei cuprins între 0,8 şi 1,0 m, ele fiind prevăzute pe o porţiune cu băncuţe. Temperatura apei din bazin: 36-38ºC.

Bazine multifuncţionale. Aceste bazine sunt destinate pentru a putea fi utilizate în mai multe scopuri, de exemplu: înot, sărituri, eventual pentru învăţarea înotului sau scăldat. Pentru ca aceste piscine să poată avea cât mai multe posibilităţi de utilizare, pe lângă stabilirea unor dimensiuni care să satisfacă aceste cerinţe, bazinele pot fi dotate cu mecanisme care permit schimbarea adâncimii, sau împărţirea în porţiuni cu diverse destinaţii. Delimitarea anumitor porţiuni din piscină se poate realiza prin intermediul pereţilor deplasabili, iar schimbarea adâncimii prin ridicarea fundului bazinului. Bazinele dotate cu dispozitiv de ridicare a fundului permit utilizarea lor pentru înot de performanţă, sau prin ridicarea fundului şi implicit reducerea adâncimii, pentru învăţarea înotului.

Mecanismele prin intermediul cărora se realizează deplasarea pereţilor sau a fundului bazinului pot fi hidraulice, mecanice sau, mai rar, pneumatice.

Reducerea adâncimii bazinului se poate realiza, mai simplu, prin eliminarea unei cantităţi de apă, respectiv reducerea nivelului. În acest caz însă bazinul trebuie prevăzut, din construcţie, cu jgheab de colectare sau skimmere la ambele nivele, în aşa fel încât recircularea apei să poată fi realizat în ambele cazuri.

Dacă la o astfel de piscină, schimbarea adâncimii se face des, este indicat ca la coborârea nivelului, apa să nu fie deversată în canalizare, ci într-un bazin sau rezervor special dimensionat şi construit în acest scop. La reumplere, prin închiderea valvelor de golire a piscinei, sistemul de recirculare va înpinge apa din rezervorul tampon înapoi în piscină.

O variantă pentru reducerea adâncimii apei, relativ ieftină şi adaptabilă la piscinele deja finalizate, este cea cu platforme realizate din materiale plastice. Acestea sunt de regulă modulare şi sunt prevăzute cu greutăţi ( balast ) pentru a rămâne fixate pe fundul bazinului. În cazul utilizării lor în bazine olimpice, pe perioada organizării concursurilor pot fi îndepărtate din bazin.

Platforme pentru reducerea adâncimii apei, într-o piscină olimpică