HIDRAULICA PISCINELOR

Proiectarea şi dimensionarea piscinelor şi a instalaţiilor de recirculare-filtrare, indiferent de mărimea şi forma acestora, trebuie astfel făcută încât apa curată introdusă, să fie evacuată numai după ce a parcurs întreg spaţiul interior al bazinului.

În funcţie de modul de întroducere şi evacuare al apei, deosebim două sisteme hidraulice fundamentale: cu alimentare verticală (curent de apă ascendent) şi alimentare orizontală. Se poate aplica şi o soluţie combinată a celor două variante, în cazul bazinelor cu formă neregulată.

În cazul scurgerii verticale, apa este introdusă cu viteză redusă, prin duze dispuse simetric pe fundul bazinului.

Numărul minim al diuzelor de recirculare:

-Până la adâncimea de 1,35m,  6m²/buc;

-Peste adâncimea de 1,35 m,   8m²/buc.

( Aceasta este varianta cea mai simplă de determinare a numărului de duze de recirculare. Există formule mai complexe de calcul, care iau în considerare debitul şi viteza de filtrare, debitul duzelor, etc., însă rezultatul fina este întotdeauna acelaşi, sau foarte apropiat de cel obţinut prin metoda mai sus descrisă.)

Sistemul de distribuţie hidraulic trebuie astfel dimensionat încât, în cazul piscinelor cu adâncime constantă, debitul duzelor să fie egală. La piscinele cu adâncime variabilă, cantitatea de apă introdusă prin duză trebuie să fie proporţională cu volumul de apă aferent duzei. Acest lucru poate fi asigurat prin dimensionarea corespunzătoare a sistemului hidraulic, sau prin utilizarea duzelor cu debit reglabil.

Apa introdusă în piscină prin această metodă parcurge un drum ascendent şi este evacuată la nivelul luciului de apă, de preferinţă prin jgheaburi de colectare. În conductele de evacuare a jgheaburilor de colectare viteza de scurgere nu trebuie să depăşească valoarea de 0,3-0,4m/s, deoarece în sistemul de colectare pot apare turbulenţe, care prin antrenarea aerului pereclitează eficienţa evacuării.

În cazul scurgerii orizontale, duzele de recirculare se vor dispune simetric pe cele două laturi longitudinale astfel încât jetul de apă introdus să fie cât mai eficient. Pentru ca această cerinţă să fie respectată, duzele de recirculare trebuie dimensionate astfel încât pierderile de presiune din ele să fie de 0,1 bar-pentru piscinele cu lăţimea de până la 10 metri, respectiv 0,2 bar –pentru piscinele mai late de 10 metri.

Colectarea apei ce urmează a fi recirculată se face prin jgheaburile de colectare plasate la nivelul luciului de apă, complectate în anumite cazuri şi cu orificii de evacuare plasate pe fundul piscinei. În această, din urmă situaţie, cantitatea de apă recirculată prin orificiile de evacuare nu trebuie să depăşească 30% din volumul total recirculat.

Procedeele de recirculare descrise mai sus, sunt utilizate mai ales în cazul piscinelor publice, cu dimensiuni mari, şi cu grad ridicat de încărcare. Pentru piscine de dimensiuni mai mici şi cele private, se pot utiliza sistemele de recirculare prin skimmere. La aceste sisteme hidraulice colectarea apei de la nivelul luciului se realizează prin unul sau mai multe skimmere, plasate în partea opusă duzelor de recirculare. Numărul skimmerelor se alege în funcţie de intensitatea de recirculare, având în vedere capacitatea de evacuare cuprins între 8-12 m²/h pentru un astfel de dispozitiv. Skimmere cu capacitate de evacuare mai mare se proiectează şi se construiesc în funcţie de situaţia dată.

CLASIFICAREA PISCINELOR ÎN FUNCŢIE DE MODUL DE COLECTARE A APEI UZATE

În funcţie de soluţiile alese pentru colectarea apei uzate, ce urmează să fie recirculată şi filtrată, deosebim următoarele tipuri de piscine:

-cu sistem preaplin;

-cu jgheab de colectare;

-cu muchie de deversare;

-cu skimmer.

Piscine cu sistem preaplin

Piscinele care sunt dotate cu acest tip de colectare a apei uzate sunt umplute cu apă complet, nivelul atingând buza superioară a bazinului. Colectarea apei destinată recirculării este făcută prin intermediul unui jgheab ce urmăreşte echidistant conturul bazinului. Aceste tipuri de piscine se vor dota în mod obligatoriu cu un bazin de compensare. Volumul bazinului de compensare trebuie să fie aproximativ 10% din volumul piscinei, dar nu mai mic de 5%.

Sistemul de recirculare-filtrare al piscinelor cu sistem preaplin, se compune din: filtru brut, bazin de compensare, pompă de recirculare, aparate dozatoare de substanţe chimice, filtru ( eventual dispozitiv pentru spălarea filtrului ), schimbător de căldură, racorduri, conducte şi robineţi.

Deşi, din punct de vedere technic, aceste tipuri de piscine sunt cele mai dificil de realizat şi implicit cele mai costisitoare, au un aspect deosebit de plăcut.

Piscină cu rigolă perimetrală. Hotel Orizont Călimăneşti

Piscine cu jgheab de colectare

Acest sistem de colectare este utilizat îndeosebi în cazul piscinelor publice şi sportive. Nivelul luciului de apă al bazinului rezultă din cota la care este plasat jgheabul de colectare.

Jgheabul de colectare, ca şi în cazul piscinelor cu sistem preaplin, urmăreşte conturul piscinei, însă în acest caz este plasat în peretele interior al bazinului.

Se pot realiza piscine multifuncţionale, prin plasarea a două rânduri de jgheaburi de colectare, la nivele diferite, corespunzătoare, adâncimilor de apă dorite. De exemplu unul plasat la 2,00 m, când bazinul este utilizat pentru concursuri de înot şi unul la 1,00 m pentru organizarea cursurilor de înot.

Sistemul de recirculare-filtrare al bazinelor cu jgheab de colectare este compus din : filtru brut, pompă de recirculare, dispozitive dozatoare de substanţe chimice, filtru şi dispozitiv pentru spălare filtru ( dacă este cazul), schimbător de căldură, racorduri, conducte şi robineţi. La fel ca în cazul piscinelor cu sistem preaplin şi în acest caz va fi nevoie de utilizarea unui bazin de compensare ( denumit şi bazin tampon ).

Jgheaburile de colectare sunt utilizate de obicei în cazul ştrandurilor, piscinelor sportive şi publice de dimensiuni mari. În cazul bazinelor din beton armat este relativ uşor de realizat, existând şi jgheaburi prefabricate din materiale ceramice, plastice sau din oţel inoxidabil.

 

       Piscină cu jgheab de colectare. Piscina "Mircea Birău Tg.Mureş

                      

Piscine cu muchie de deversare

Piscinele cu muchie de devărsare constituie o combinaţie dintre cele cu sistem preaplin şi cele cu skimmer. Soluţia rezultă din însăşi construcţia bazinului, care este astfel realizat, încât una dintre laturi - sau o porţiune dintr-o latură - are înălţimea identică cu cea a luciului de apă. Acesta mai sunt denumite şi piscine cu orizont pierdut.   Apa, prin intermediul duzelor de recirculare, este introdusă în bazin pe partea opusă muchiei de deversare, sau în radier. Sub această muchie, în exterior, este construit un jgheab de colectare, plasat la o cotă de aproximativ 1,00 m, formându-se astfel un fel de cascadă. Pentru ca recircularea să se poată realiza în condiţii optime, este necesară intercalarea unui bazin tampon, de compensare, între jgheabul de colectare şi pompa de recirculare.

Referitor la modul de amplasare în teren al acestor tipuri de piscine, ele se construiesc de obicei pe terenuri în pantă, astfel încât latura pe care este plasată muchia de deversare să fie înspre aval, asfel în calea privirii celui aflat în piscină nu se va afla nimic, doar orizontul îndepărtat, de unde şi denumirea acestor tipuri de piscine. În acest mod, pe lângă aspectul general foarte plăcut, se uşurează şi construcţia propriu zisă. Prin acest procedeu se pot construi grupuri de 2 sau 3 piscine aşezate la niveluri diferite, care să comunice între ele prin intermediul acestor muchii de devăersare. Dacă instalaţia de recirculare-filtrare este corect dimensionată şi volumul total al piscinelor nu depăşeşte 150 m³, grupul de bazine poate fi deservită de un singur sistem de recirculare.

Ca şi în cazul piscinelor cu jgheab de colectare şi piscinele cu muchie de deversare trebuie dotate cu bazine de compensare.

Piscină cu muchie de deversare. Lake Argyle Kimberley - Australia

Piscine cu skimmer

Skimmerul este un dispozitiv cu rolul de evacuare a apei din bazine. Denumirea de skimmer rezultă din limba engleză unde skim înseamnă “a lua crema (caimacul) de pe ceva “. De fapt aceasta este însăşi rolul dispozitivului, colectarea murdăriei de pe suprafaţa apei din piscină. În funcţie de mărimea bazinelor, se montează una, sau mai multe skimmere, pe una dintre pereţi, întotdeauna pe cel opus celui pe care sunt plasate duzele de recirculare. Înălţimea la care se montează aceste dispozitive, este dată de nivelul apei în piscină, care trebuie să ajungă până la jumătatea orificiului skimmerului.

Recircularea apei în piscinele cu skimmer se realizează astfel: Apa curată (filtrată) este introdusă în bazin prin intermediul duzelor de recirculare, jeturile de apă fiind dirijate spre skimmer. După ce curentul de apă străbate piscina este evacuată prin skimmer ( aproximativ 75-80% ) şi prin orificiul de golire (20-25%). Skimmerul este prevăzut cu un filtru brut sau coş de filtrare, unde sunt reţinute impurităţile de dimensiuni mari (frunze etc.), de aici apa trece prin filtru şi reintră în piscină. O parte din apă ajunge în filtru prin orificiul de golire, plasat la baza piscinei, acest lucru fiind necesar pentru o recirculare cât mai eficientă.

Piscină cu skimmer. Centrul de Medicină Lifestyle - Herghelia, jud. Mureş

Mai jos sunt prezentate câteva tipuri de skimmere, precum şi o piscină cu skimmer.

De regulă, la piscinele cu un singur skimmer, racordarea aspiratorului subacvatic la sistemul de filtrare se realizează prin intermediul acestuia. Skimmerul în acest caz este dotat cu un ştuţ ce permite cuplarea la tubul flexibil al aspiratorului subacvatic.

Skimmer pentru piscină din beton

Skimmer pentru piscină cu liner

Skimmer din oţel inoxidabil pentru piscine din beton

Din punct de vedere constructiv, cea mai simplă şi mai uşor realizabilă soluţie de colectare a apei în vederea recirculării este cea prin intermediul skimmerelor. Cu aceste dispozitive pot fi dotate atât bazinele construite din beton armat, cât şi toate celelalte tipuri de piscine. Deşi principiul de funcţionare al skimmerelor este identică, ele diferă din punct de vedere constructiv în funcţie de materialul din care este confecţionat bazinul. Astfel, există skimmere pentru piscine din beton armat, pentru piscine cu liner, pentru piscine din polipropilenă, din răşini sintetice etc.

În cazul piscinelor din beton armat, care nu au fost prevăzute cu skimmere şi nici cu alte dispozitive de colectare a apei, există posibilitatea montării ulterioare a unor skimmere speciale, aplicabile direct pe peretele bazinului. În acest caz se poate evita spargerea pereţilor din beton, putându-se realiza montajul fără pereclitarea etanşeităţii bazinului, existând însă dezavantajul rezultat din imposibilitatea mascării perfecte a conductelor de legătură.

Tratarea apei în piscinele publice

        

 TRATAREA APELOR DIN PISCINELE PUBLICE

      Tratarea apelor din piscinele cu umplere continuă

      Tehnologia de tratare a apei în cazul acestor tipuri de piscine se va stabili de la caz la caz, având în vedere caracteristicile fizico-chimice specifice. Deoarece în marea majoritate a cazurilor aceste piscine funcţionează cu ape minerale şi/sau termale, tratarea lor trebuie astfel realizată încât să nu fie diminuate calităţile ei terapeutice. În cazul acestor tipuri de apă, tratamentele ce trebuie executate de obicei sunt:

-          Pentru apele cu conţinut ridicat de gaz metan, eliminarea pericolului de explozie;

-          Pentru ape termale, răcirea apei la valoarea normală de exploatare;

-          Pentru ape minerale din izvoare cu temperaturi scăzute, încălzirea apei la valoarea normală de exploatare;

-          Adăugarea substanţelor dezinfectante, acolo unde hidraulica piscinelor o permite.

    Alegerea substanţelor dezinfectante se va face întotdeauna astfel încât să nu se producă reacţii chimice dăunătoare sănătăţii între substanţele chimice utilizate pentru dezinfecţie şi cele aflate în apă. De exemplu apele cu conţinut ridicat de ioni de amoniu nu se vor trata cu clor, deoarece pot apare clor-amine, dăunătoare sănătăţii.

-Tratamente tehnologice impuse de probleme estetice sau de funcţionare a instalaţiilor hidraulice (ex: prevenirea coroziunii prin reglarea nivelului de pH, prevenirea depunerilor prin eliminarea fierului şi a manganului etc.)

       Tratarea apei din piscinele cu sistem de recirculare-filtrare

    Rolul primordial al sistemului de recirculare-filtrare este asigurarea funcţionării piscinelor în condiţii igienico-sanitare corespunzătoare şi economice.

     Pe lângă modul de funcţionare economic şi asigurarea unei calităţi corespunzătoare a apei, un aspect deloc de neglijat este caracterul ecologic al acestor sisteme. Acest caracter este conferit de faptul că apa din piscină este recirculată şi filtrată, reducându-se mult necesităţile de apă curată din surse externe şi implicit şi cantităţile de apă uzată evacuate sunt mult mai reduse, decât în cazurile oricărui alt tip de piscine.

     Funcţionarea sistemelor de recirculare-filtrare este complexă, însă, în mod practic, se pot aminti două componente prinipale. Pe de o parte tratarea şi curăţirea (filtrarea) apei uzate, ce părăseşte piscina, pe de altă parte, reintroducerea apei tratate şi filtrate asigurând condiţii hidraulice perfecte pentru circulaţia apei. Deci prin tehnologia recirculării  înţelegem tratarea chimică a apei, asigurarea condiţiilor hidraulice cât mai perfecte, precum şi ansamblul de mecanisme, instalaţii electrice şi de automatizare, care participă la realizarea acestora.                  Tehnologia recirculării trebuie să asigure o funcţionare adecvată a piscinei, chiar şi în cazul unei încărcări maxime, indiferent de condiţiile meteorologice ( pentru piscine în aer liber).

     Prin urmare, rolul sistemelor de recirculare-filtrare este eliminarea impurităţilor ajunse în apa din piscină prin intermediul utilizatorilor, precum şi, în cazul bazinelor descoperite, a celor provenite din natură ( praf, frunze etc.).

Alimentarea cu apă a piscinelor

            ALIMENTAREA CU APĂ A PISCINEI

Gospodărirea apelor este una dintre cele mai importante probleme ecologice a zilelor noastre. Ape din surse naturale, curate, fără impurităţi şi utilizabile fără tratamente speciale sunt tot mai rare şi disponibile în cantităţi tot mai reduse. Funcţionarea piscinelor necesită cantităţi relativ mari de apă, cauză din care, constituie o parte importantă a gospodăririi apelor.

Gospodăria apelor, legată de funcţionarea piscinelor cuprinde aprovizionarea apei necesare pentru umplerea bazinelor, în funcţie de calitatea apei necesarul de apă pentru completare sau schimbare, gradul de utilizare a apei, precum şi apa reziduală rezultată prin utilizare.

APROVIZIONAREA APEI

Având în vedere situaţia hidrogeologică favorabilă a ţării noastre, o parte însemnată dintre piscine dispune de sursă de apă proprie, rezultată din puţuri forate sau izvoare naturale.

O altă parte dintre piscine, funcţionează cu apa din reţeaua stradală a localităţilor. Primul caz este favorabil pentru aprovizionarea cu apă a ştrandurilor, piscinelor comunitare şi a celor destinate tratamentelor balneare, iar al doilea caz pentru piscinele private sau cele publice cu dimensiuni reduse, ori pentru ştrandurile unde nu există alte surse de apă disponibile.

În cazul apelor obţinute din surse naturale (puţuri, izvoare), conţinutul de săruri dizolvate poate diferi, atingând valori însemnate, necesitând astfel tratamente speciale pentru a putea fi utilizate la alimentarea piscinelor.

Oricare ar fi sursa de alimentare cu apă a piscinei, trebuie, neapărat menţoionat că pentru a avea o apă calitativ corespunzătoare umplerea piscinei trebuie făcută cu o apă ce are calităţile apei potabile.

TRATAREA APEI

În funcţie de calitatea apei utilizate pentru umplerea piscinei, precum şi de caracterul ei ( ştrand, balnear, terapeutic etc.), aceasta în general necesită tratamente ulterioare. Această tratare a apei nu trebuie confundat cu cel efectuat în timpul funcţionării piscinei, concomitent cu recircularea şi filtrarea realizată cu ajutorul sistemelor de filtrare mecanice.

Dacă apa utilizată pentru umplerea piscinelor este preluată direct din reţelele de apă potabilă a localităţilor, nu necesită tratare, ea fiind în conformitate cu standardele în vigoare. În cazul piscinelor publice, la fiecare reumplere se va solicita analiza apei de către Laboratoarele Teritoriale de Sănătate Publică din circumscripţia în care funcţionează piscina respectivă. Această măsură este necesară deoarece, periodic se pot acorda derogări pentru depăşirea valorilor unor componente care nu sunt dăunătoare sănătăţii (ex. fier, magneziu etc.).  Aceste  componente  pot  duce  la colorarea apei sau pot forma depuneri pe pereţii bazinelor periclitând astfel aspectul estetic al piscinei. Prin urmare, în toate cazurile apa introdusă în piscină trebuie să corespundă prescripţiilor de calitate ( vezi tabel 4.2.1. şi 4.2.2.) Dacă apa utilizată pentru alimentare nu corespunde acestor prescripţii ea trebuie neapărat tratată.

Valorile din tabelul 4.2.1. şi 4.2.2. sunt în conformitate cu standardele referitoare la calitatea apelor utilizate în piscine publice, valabile cu diferenţe nesemnificative în majoritatea ţărilor vest europene.

În Romînia parametrii de analiză microbiologici, valorile maxime admise şi frecvenţa de recoltare a probelor de apă în bazine publice sunt prevăzute în anexa nr. 1 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 119 din 4 februarie 2014. Condiţiile de calitate ce trebuie să îndeplinească apa din bazinele publice sunt prevăzute la Art. 65 – 74 al aceluiaşi Ordin.

GRADUL DE UTILIZARE A APEI

În cadrul aprovizionării cu apă a piscinelor, un element important al gospodăririi apelor îl constituie gradul de utilizare a apei. Acesata înseamnă de fapt, o utilizare cât mai raţională a apei în piscine publice, bazine sportive, sau balneare, fără a fi neglijate cerinţele igienico- sanitare şi standardele referitoare la calitatea apei.

APA REZIDUALĂ

În cazul piscinelor, ştrandurilor şi a băilor publice, prin apă reziduală se înţelege cantităţile de apă rezultate prin evacuările din piscine prin sistemele prea-plin, sau golire, apa rezultată de la duşuri şi cea rezultată din spălarea sistemelor de filtrare. În general apa rezultată din spălarea sistemelor de filtrare şi cea de la duşuri este considerată apă reziduală şi se poate deversa în sistemul de canalizare.

La golirea piscinelor care au fost alimentate din puţuri forate sau izvoare, ori din surse de apă sărată, se va avea în vedere conţinutul de sare a apei reziduale. În cazul deversării acestor ape se vor respecta prescripţiile legale referitoare la aceste cazuri.

     PISCINE CU UMPLERE CONTINUĂ

Prin umplere şi golire continuă se înţelege procedeul de exploatare a piscinelor prin care apa, obţinută de obicei dintr-o sursă naturală, alimentează încontinuu bazinul, concomitent cu golirea acestuia, asigurând astfel o recirculare naturală.

Deoarece în astfel de cazuri, calitatea apei este practic necontrolabilă, în majoritatea ţărilor europene, nu este admisă utilizarea acestor sisteme. Derogări de la această interdicţie se acordă doar în cazurile în care apa cu care este alimentată piscina are în componenţă elemente active biologic, care nu suportă tratamente cu substanţe chimice sau pentru care nu există technologii de tratare.

În cazul în care, totuşi se optează pentru această soluţie, trebuie avut în vedere ca orificiile de alimentare şi de golire a bazinului să fie astfel plasate încât toată cantitatea de apă să poată fi reânprospătată, fără ca să apară spaţii moarte în care apa să rămână nemişcată. Chiar şi în situaţia alimentării şi golirii continue, în anumire situaţii se impune schimbarea completă a apei din piscine. Astfel de cazuri sunt: 

-          Piscine terapeutice sau pentru copii, cu volumul mai mic de 50 m³. Dacă gradul de încărcare este depăşit cu 30%, de două ori pe zi, altfel zilnic.

-          Piscine cu volumul mai mic de 300 m³ - zilnic.

-          Piscine cu volumul între 300-800 m³ - cel puţin odată la două zile.

-          Piscine cu volumul cuprins între 800-1600 m³ cel puţin odată la patru zile.

-          Piscine cu volumul mai mare de 1600 m³ cel puţin odată la 10 zile.

            Alimentarea suplimentară cu apă, în cazul piscinelor cu alimentare continuă, se impune pentru asigurarea unui flux continuu de apă eliminând spaţiile moarte. Cantitatea de apă suplimentară se determină în funcţie de gradul de încărcare a piscinei. În cazul acestui tip de piscine, se va calcula minim 1 m³/ persoană.

      Cantitatea de apă, cu care se alimentează piscina poate fi redusă proporţional cu scăderea gradului de încărcare, dar nu mai mult de 30% din gradul de încărcare maxim admis.

Expro Bazna

             PISCINE CU SISTEM DE RECIRCULARE –FILTRARE

     Alimentarea cu apă a piscinelor dotate cu sisteme de recirculare-filtrare, constă din asigurarea cantităţii necesare de apă pentru umplere şi a asigurarea posibilităţii de completare periodică.

   Cantităţile de apă necesare pentru umplere, periodicitatea schimbărilor şi a complectărilor sunt prescrise, pentru fiecare piscină în parte, în cartea technică sau instrucţiunile de utilizare predate beneficiarilor la punerea în funcţiune şi efectuarea probelor.

     În cazul piscinelor publice, indiferent de calitatea apei, se va efectua schimbarea completă cel puţin odată la 6 luni şi în cazurile în care calitatea apei nu mai este corespunzătoare sau când acesata este solicitată de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii.

Ştrand Municipal Reghin

Materiale utilizate pentru construcţia piscinelor II

PISCINE DIN MATERIALE PLASTICE

Bazinele construite din materiale plastice sunt foarte răspândite în categoria piscinelor rezidenţiale. Materialele plastice cele mai utilizate în acest scop sunt răşinile epoxidice armate cu fibră de sticlă şi polipropilena. Construcţia este rapidă, în comparaţie cu piscinele din beton, sunt estetice şi în cazul celor interioare durata de viaţă este îndelungată. În cazul amplasării acestor piscine în exterior, este indicată utilizarea pentru construcţia lor a unor materiale plastice cu protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete.

Piscine din răşini sintetice

Materialele din care se realizează aceste bazine sunt răşinile sintetice armate cu fibră de sticlă. Technologia este similară cu cea de realizare a unei game largi de produse, de la chiuvete până la barele de protecţie a autoturismelor. Se poate realiza practic orice formă de piscină în orice culoare. Avantajul metodei constă din structura monobloc autoportantă a bazinelor, ceea ce înseamnă că este posibilă amplasarea lor atât la nivelul solului, cât şi îngropat sau semiîngropat, fără ridigizare prin betonare. În toate cazurile construcţia bazinului se realizează în atelierele executantului. Operaţiile de amplasare şi punere în funcţiune la beneficiar al acestor piscine se reduc practic la câteva zile.

Singurul inconvenient al acestui tip de piscine este limitarea dimensiunilor de gabarit, impuse de posibilităţile de transport la locul de amplasare.

Piscină din răşină sintetică armată cu fibră de sticlă

Piscine din polipropilenă

Aceste tipuri de bazine sunt executate din plăci de polipropilenă cu grosimea cuprinsă între 3…15 mm. În mod uzual, pentru piscine se utilizează grosimea de material de 5-6mm, având culoarea albastră şi cu suprafaţa antiderapantă. Plăcile din polipropilenă destinate piscinelor sunt protejate împotriva acţiunii razelor ultraviolete. Această protecţie permite utilizarea materialului pentru construcţia piscinelor exterioare. Deşi decolorarea în timp nu poate fi complet eliminată, totuşi durata de viaţă a bazinelor poate atinge 15-20 de ani, existând metode de recondiţionare nu foarte costisitoare.

Tehnologia de realizare constă din croirea materialului la formele şi dimensiunile cerute de cotele finale ale bazinului şi asamblarea acestor componente prin termosudură. Metoda permite realizare practic a oricăror forme şi dimensiuni, construcţia putând fi făcută atât în atelierele executantului ( pentru dimensiunile transportabile), cât şi la faţa locului, la beneficiar. Durata construcţiei unei astfel de piscine este de 5-10 zile în funcţie de mărime şi complexitate, puţin mai îndelungată decât în cazul celor din răşini sintetice, în schimb mult mai redusă decât a celor din beton.

Cu excepţia bazinelor de formă circulară, bazinele din polipropilenă nu au o structură autoportantă, prin urmare acestea trebuie neapărat îngropate, cel puţin 2/3 din adâncime.

Metoda de postare a bazinului constă din realizarea unei săpături cu dimensiunile mai mari decât piscina ce urmează să fie montată. ( Dimensiunile exacte vor fi furnizate de executant) În această săpătură se toarnă o fundaţie de beton armat, pe care va fi aşezată piscina. Grosimea acestei plăci se va stabili, de la caz la caz, în funcţie de caracteristicile solului şi dimensiunile bazinului. Pe această fundaţie se aşează bazinul, iar în spaţiul rămas de jur împrejur se realizează racordarea la sistemul de recirculare-filtrare. După efectuarea racordării şi montarea instalaţiilor se începe umplerea cu apă a piscinei. Concomitent cu umplerea cu apă, în exterior pereţii laterali se rigidizează prin turnarea unui strat de beton, cu grosimea de 15-20 cm. Această betonare laterală se va executa cu multă atenţie, având grijă ca înălţimea stratului de beton să nu depăşească nivelul apei din interior cu mai mult de 10-15 cm şi nici invers.

Bazinele din polipropilenă, având în vedere diversitatea, practic nelimitată de forme, sunt recomandate pentru piscine rezidenţiale şi pentru piscine publice de dimensiuni mai reduse, pentru pensiuni, hoteluri etc.

Piscine din polipropilenă

PISCINE METALICE

Materialele metalice din care se confecţionează piscine pot fi oţelul inoxidabil sau aluminiul. Aluminiul este mai ieftin, mai puţin estetic şi sensibil la acţiunea substanţelor chimice pentru tratarea apei. Oţelul inoxidabil este relativ scump, dar cu o perioadă de utilizare îndelungată. În ţara noastră aceste tipuri de piscine sunt foarte rare ele fiind utilizate mai ales în ţările vest-Europene, pentru piscine comunitare cu dimensiuni mai reduse.

Piscinele metalice se construiesc de obicei din oţel. Structura de rezistenţă se realizează în funcţie de forma şi modul de postare (îngropat sau suprateran), poate fi structură metalică sau perete de sprijin exterior.

Forma bazinelor metalice este în majoritatea cazurilor rotundă sau”8”. În cazul plasării supraterane, din cauza costurilor scăzute, sunt foarte răspândite. Etanşarea interioară este asigurată de o folie specială, liner. Acest liner este puţin diferit de cel utilizat la căptuşirea piscinelor din beton, grosimea ei fiind mai redusă. Durata de viaţă a foliilor este relativ redus (2-3ani), chiar în cazul unei utilizări adecvate. Linerele fiind aprovizionabile în stare asamblată, la diferite mărimi, ele se pot înlocui uşor, chiar şi fără a fi solicitaţi specialişti pentru efectuarea lucrării.

Cu ajutorul modulelor realizate din oţel inoxidabil, sau oţel galvanizat, se pot realiza piscine olimpice, în vederea organizării unor concursuri de înot, fără a fi necesară construcţia unei piscine acoperite. Prin intermediul acestor module, în câteva zile o sală de sport polivalentă poate fi transformată în piscină olimpică. După terminarea întrecerilor, toată structura poate fi demontată şi spaţiul redat utilizărilor iniţiale. Astfel de bazine au fost utilizate la Palau San Jordi în Barcelona în 2003, dar şi la Melbourne în 2007, Manchester 2008, etc.

Piscină metalică modulară

PISCINE DIN LINER

Piscinele din liner sau din folie PVC, sunt cele mai ieftine şi mai rapid realizabile dintre cele prezentate până acum. Construcţia lor constă din realizarea unui “sac” din liner ( similar cu cel utilizat pentru piscinele din beton) şi montarea acestuia pe un cadru metalic, executat din ţevi de oţel. Structura fiind demontabilă pe timpul iernii poate fi golit şi depozitat. Terenul pe care urmează să fie amplasat nu necesită amenajări speciale, fiind suficient un spaţiu orizontal cu iarbă sau nisip de mărimea piscinei. Şi aceste construcţii pot fi dotate cu toate instalaţiile de recirculare- filtrare şi de ridicare a confortului.

Piscină din folie

Materiale utilizate pentru construcţia piscinelor I

Materiale utilizate pentru construcţia piscinelor

Bazine din beton armat cu faianţă

Prin utilizarea betonului armat se pot construi bazine de orice formă şi mărime. Hidroizolaţia, respectiv impermeabilitatea bazinului trebuie să fie asigurată de pereţii din beton, faianţa având doar rol estetic.

Bazinele din beton armat se construiesc cu armătură dublă, atât preţii cât şi fundul şi cu grosimea pereţilor de cel puţin 20 cm. Tehnologiile moderne de construcţie sunt cele cu panouri de cofraj metalice, special concepute pentru piscine. Această metodă permiţând turnarea continuă a betonului. În mod uzual bazinele din beton armat se realizează prin cofrare şi armare continuă pentru fund şi pereţi. Betonul urmând să fie turnat, pe cât posibil continuu şi vibrat.

Skimmer pentru piscine din beton

Skimmer pentru piscine din beton căptuşite cu liner

Pentru a nu periclita etanşeitatea bazinului, piesele de trecere necesare racordării la sistemul de recirculare-filtrare, precum şi corpurile pentru proiectoarele subacvatice, se vor monta în armătură şi se vor fixa prin turnare ( înglobare) în beton. Modul de dispunere a acestor elemente  ca fi descris în capitolul ce tratează sistemele de recirculare-filtrare a piscinelor. La fixarea pieselor de trecere se va avea grijă ca poziţionarea acestora să fie astfel făcută încât la tencuirea interioară şi aplicarea materialelor de placare ( faianţă, gresie etc. ) să nu depăşească nivelul final, dar nici să nu fie prea în interiorul pereţilor, făcând astfel imposibilă montarea duzelor de recirculare, ori a racordurilor pentru conductele de recirculare.

Proiectoare subacvatice cu nişe de fixare în beton

Pentru a conferi piscinei un aspect cât mai plăcut, interiorul se poate placa cu mozaic de sticlă (vitroceramică), cu faianţă, gresie sau chiar marmură.  O soluţie relativ mai ieftină este vopsirea interiorului bazinului cu vopsele speciale. Se recomandă utilizarea vopselelor epoxidice cu două componente, sau cele pe bază de clorcauciuc. La alegerea variantei de acoperire interioară trebuie avut în vedere că vopsirea se face în 2-3 straturi, pe o suprafaţă de beton sclivisită, cât mai netedă, după 1 - 2 ani vopseaua se înnoieşte cu câte un strat.

În cazul placării cu mozaic din sticlă, faianţă sau gresie, aceste materiale trebuie alese astfel încât să fie destinate utilizării în piscine, ( ceea ce nu este identic cu cele destinate mediilor umede, cum ar fi băile sau cabinele de duş ).

De asemenea adezivii şi chiturile de rost ce se vor utiliza pentru fixarea materialelor de placare trebuie să fie cele produse în acest scop, nefiind suficientă rezistenţa moderată la apă, ca în cazul gresiilor exterioare, aceşti adezivi fiind expuşi timp îndelungat acţiunii apei.

Oricum, trebuie reţinut faptul, că atât vopselele, cât şi materialele de placare – mozaic, gresie, etc. – sunt doar finisaje şi nu au nici un efect hidroizolant. Hidroizolarea bazinelor din beton armat trebuie asigurat prin intermediul aditivilor din beton şi a tencuielilor hidrolzolante interioare.

Piscină finisată cu plăci ceramice

Bazin finisat cu vitroceramică

Bazin finisat prin vopsire

BAZINE DIN BETON ARMAT, CU FOLIE

Ca şi piscinele din beton armat cu faianţă sau mozaic şi aceste bazine pot avea practic orice formă şi dimensiuni, marea diferenţă faţă de prima categorie constând din faptul că acestea din urmă nu necesită practic nici un fel de hidroizolaţie. Impermeabilitatea bazinelor în aceste cazuri este asigurată de folie ( liner), structura de beton având doar rol de structură de rezistenţă.

Bazinele se pot construi după technologia descrisă la punctul anterior, neapărat cu armătură, dar nu neapărat prin turnare continuă. Pentru uşurarea căptuşirii cu folie se recomandă totuşi alegerea unor forme mai simple pentru bazinele realizate prin această metodă.

O variantă mai simplă şi mai ieftină de construcţie a piscinelor din beton armat cu folie constă dintr-o technologie care presupune realizarea cuvei de beton utilizând bolţari din beton. Datorită acestui procedeu se reduce mult timpul şi cheltuielile de execuţie a piscinei, fiind posibilă şi realizarea unor forme diverse. O variantă mai nouă constă în utilizarea – în locul bolţarilor – a unor elemente asemănătoare acestora, realizate din polistiren.

Pe suprafaţa de jos a săpăturii ( gropii) se toarnă o fundaţie din beton armat, în acest caz fiind posibilă şi realizarea unei adâncimi variabile a piscinei, fundul putând-fi realizat în pantă sau în trepte. După finalizarea plăcii de bază, se zidesc pereţii laterali, din bolţari din beton sau polistiren, în orificiile ( golurile) cărora se introduce armăturile şi se umplu cu beton. Armăturile plăcii de bază din fier beton de Φ8-10 mm se continuă în pereţii laterali, în mod obligatoriu. Pereţii interiori se tencuiesc şi se sclivisesc. Pe aceşti pereţi se montează căptuşeala de folie ( liner) asamblată prin termosudură, la faţa locului. Etanşarea bazinului este asigurată de această folie, care nu este lipită de perete, ea fiind ancorată doar de partea superioară a zidului. Presiunea apei este cea care întinde folia şi o ţine fixată de pereţi. Bineînţeles, în jurul elementelor încastrate în perete - de exemplu proiectoare subacvatice, skimmer, sifon de golire – folia este fixată etanş.

Referitor la folie sau liner, aceasta nu este o folie simplă, de genul sacoşelor sau a foliilor utilizate la sere. Foliile pentru piscine sunt mai groase (1-2 mm), cauciucate şi cu o inserţie textilă. Aceste folii în multe locuri sunt folosite şi pentru căptuşirea unor piscine de dimensiuni olimpice. Rezistenţa foliilor este mare, în timp se decolorează, însă în cazul linerelor de bună calitate, această decolorare este lentă şi uniformă, fără să apară pete. Foliile rezistă foarte bine şi la condiţiile atmosferice nefavorabile, însă împotriva neglijenţei sau a deteriorării voite nu poate fi protejată.

În cazul ruperii, folia se poate repara chiar şi fără golirea bazinului, dar dacă dorim o remediere de calitate, aproape neobservabilă, atunci este indicată totuşi golirea ei.

 Piscină căptuşită cu liner

 Bazine pentru ştranduri

Piscine şi bazine pentru scăldat. Mărimea suprafeţei şi a volumului de apă în cazul acestor bazine, se dimensionează în funcţie de gradul de utilizare, forma putând fi oricare. Este preferabil ca pentru aceste tipuri de bazine să se aleagă forme cât mai variate, cu lagune, golfuri, insule etc. Adâncimea indicată este cuprinsă între 0,7 şi 1,25 m. Temperatura apei 25-32ºC. În această categorie se încadrează şi bazinele cu valuri, care de obicei au formă paralelipipedică cu fundul în pantă, adâncimea în zona instalaţiei pentru generarea valurilor putând ajunge la 3-4 m.

Bazine ştrand

Bazine de scăldat pentru copii. Mărimea bazinului se alege în funcţie de numărul de utilizatori cu forme cât mai variate, ca şi în cazul bazinelor de scăldat pentru adulţi. Adâncimea prescrisă pentru aceste bazine este de minim 0,2 m şi maxim 0,5 m. Temperatura apei: 30-32ºC. Bazinele trebuie proiectate şi construite în aşa fel încât să fie accesibile din orice parte.

Bazin pentru copii

Bazine cu apă caldă. Forma, dimensiunile şi adâncimea apei corespund cu cele ale bazinelor de refacere şi relaxare pentru sportivi. Numărul locurilor pe banchete trebuie proiectat astfel încât să rămână locuri libere chiar şi în cazul unei utilizări maxime a bazinului.

Bazin cu apă caldă

Bazine balneare şi terapeutice.

La proiectarea acestor tipuri de bazine se va consulta întotdeauna specialistul în kinetoterapie ( chinetoterapie ). Mărimea, forma şi adâncimea acestor bazine trebuie stabilite astfel încât să corespundă scopurilor terapeutice. În funcţie de necesităţi bazinele pot fi dotate cu facilităţi pentru a putea fi utilizate de către persoane cu dizabilităţi ( ex. rampe, dispozitive de ridicare pt. bolnavi etc.) şi cu dispozitive necesare desfăşurării activităţilor terapeutice ( mână curentă, agăţători etc.)

Bazin de hidroterapie pentru adulţi

Bazin de hidroterapie pentru copii

Lift hidraulic pentru persoane cu dizabilităţi

Piscine private ( rezidenţiale )

Pentru mărimea şi forma geometrică a piscinelor private nu există nici un fel prescripţii. Acestea se determină de la caz la caz în funcţie de necesităţi, caracteristicile terenului, spaţiul avut la dispoziţie şi nu în ultimul rând de costul lucrărilor. În foarte multe cazuri aceste bazine au forme neregulate, în primul rând din cauze estetice. Forma cea mai des întâlnită la acest tip de piscine este dreptunghiulară cu lungimea cuprinsă între 6-16 m, lăţimea 2,5-8 m şi adâncimea de 1,2 - 1,5 m.  

Piscinele private, ca şi piscinele comunitare, pot fi dotate cu elemente de ridicare a confortului, cum ar fi sistemele de înot contra curent, ţâşnitori, iluminat subacvatic, duze jacuzzi şi de hidromasaj, precum şi difuzoare subacvatice.

Piscină rezidenţială exterioară

Piscină rezidenţială interioară